Pocăința (3)

Pocăința (3)

Iov 42:3a.”Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?” -----------------------Este întrebarea pe care Dumnezeu o pune ”neprihănitului Iov”. Și în Iov 42:6,”neprihănitul” Iov se ”pocăiește” si-i este scîrbă de neprihănirea lui, el, Iov, cel care în toată cartea lui, se laudă cu bunătatea și neprihănirea lui, reproșându-I lui Dumnezeu că nu este drept cu el, la nivelul faptelor lui, încercând să-L facă pe Dumnezeu să înțeleagă că el este bun și drept și Dumnezeu vinovat de nenorocirea lui. Într-adevăr Iov avea neprihănirea lui, dar, nu ”neprihănirea lui Hristos” adusă pentru noi de Hristos la cruce. Cei ”născuți din nou”, da, sunt neprihănirea lui Dumnezeu în Hristos, atunci când se ”pocăiesc”, când își schimbă mintea. Iov auzise despre Dumnezeu și-și formase o neprihănire a lui, bazată pe performanța lui, dar când L-a întâlnit personal pe Dumnezeu, i-a fost scărbă de el însuși și schimbându-și părerea despre neprihănirea lui și-a schimbat mintea despre Dumnezeu și rostește:

Iov 42:5-6.”Urechea mea auzise vorbindu-se despre Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut. De aceea mi-e scârbă de mine și mă pocăiesc (schimb mintea) în sac și cenușă.”

Care era ”pocăința” lui Iov? Era ”schimbarea minții”. Pentru că, doar auzise vorbind despre El și Iov era un om moral și cu bune maniere, iar Dumnezeu îi zice ”neprihănitul Iov”. Era ”neprihănirea lui, nu a lui Dumnezeu, și nu a reușit să stea înaintea Lui, pentru că s-a scârbit de el însuși, văzând pe Dumnezeu în măreția Lui. Tu ai ajuns să-ți fie scârbă de neprihănirea ta? Dacă da, atunci chiar L-ai întâlnit pe Domnul personal și El prin har și credință ți-a dat ”neprihănirea Lui”. Cei ce se încred în binele și neprihănirea lor sunt în cel mai mare pericol, de a nu reuși să creadă și să primească ”neprihănirea” lui Hristos prin har și credință și să se lepede de ei însăși fiindu-le scârbă de neprihănirea lor și să-L urmeze pe El. Asta înseamnă a-ți lua crucea și a-L urma pe Isus. Dacă mintea ta și a mea a fost setată doar pe famile, job, casă, mașină, frumusețe, distracție, prietenii... . acum ne vom ”pocăi” schimbându-ne mintea și o vom seta pe Dumnezeu. El pe primul loc, mai înainte de orice, iar toate celelalte le vom iubi la nivelul lor și le vom folosi cu voia Lui, oricând, oriunde dar nu oricum. Asta înseamnă ”pocăința”! Ți-ai văzut falimentul cu Dumnezeu și te-ai oprit făcând sens invers și o nouă viață împreună cu Hristos pentru toată viața mea și a ta.”Pocăința” aceasta va continua toată viața pentru că odată ajuns ”fiu„ de Dumnezeu, este nevoie ca și sufletul și trupul să fie aduse la standardul lui Hristos și a Duhului Sfânt din duhul nostru născut din nou, pentru că mintea noastră este umplută de lucrurile lumii vechi din Adam, iar acum schimbăm mintea adamică cu mintea lui Hristos, iubim ce El iubește, umblăm unde El umblă, vorbim ce El vorbește și trăim unde El trăiește și mintea și trupul nostru trebuie să învețe aceste lucruri din Duhul, lepădându-le pe cel adamice. Amin!