Pilda smochinului neroditor

Marcu 11:12-19, cu accent pe versetele 13,14:
"A doua zi, dupa ce au iesit din Betania, Isus a flamanzit.
A zarit de departe un smochin, care avea frunze, si a venit sa vada poate va gasi ceva in el. S-a apropiat de smochin, dar n-a gasit decat frunze, caci nu era inca vremea smochinelor.
Atunci a luat cuvantul, si a zis smochinului: "In veac sa nu mai manance nimeni rod din tine!" Si ucenicii au auzit aceste vorbe.
... Dimineata, cand cand treceau pe langa smochin, ucenicii l-au vazut uscat din radacini."


In nicio alta imprejurare, Domnul Isus n-a mai fost atat de dur, cum a fost cu smochinul neroditor.
Iar despre faptul ca ii era foame, mai citim doar acolo unde se spune ca a postit patruzeci de zile si patruzeci de noptti, cand a fost ispitit de diavol.
Sa fi fost vorba intr-adevar de senzatia fireasca de foame, pe care o simtim si noi adesea?
Se poate, sigur a flamanzit si Domnul Isus, caci era om ca si noi, atunci cand a fost pe pamant.
Dar in cazul acesta, cred ca era si o altfel de foame, o foame dupa creatia Lui, o creatie care aduce multumire si recunostinta Creatorului, o foame dupa recunostinta unui popor pe care l-a calauzit ca o doica, de la nasterea lui, de cand Dumnezeu era "prieten" cu Avraam, primul stramos al acestui popor.
Partea umana din Domnul Isus suferea intr-adevar de foame fizica, dar El suferea si sufleteste.
Nu intamplator, imediat dupa istorisirea despre blestemarea smochinului, urmeaza izgonirea din templu a celor ce vindeau si cumparau.
Nici natura, nici omul, nu erau asa cum a dorit Creatorul sa fie, asa cum le-a intocmit, incat erau "foarte bune", asa cum le crease "Intelepciunea" lui Dumnezeu, Domnul Isus, Cuvantul.
Poate tocmai de aceea, versetul 14 incepe cu expresia: "a luat cuvantul"...
El,"Cuvantul " adevarat al lui Dumnezeu, prin care au fost facute toate, caci "Dumnezeu a zis" si toate au luat fiinta. Dar natura si omul s-au stricat, iar Creatorul e nevoit sa "ia cuvantul" pentru a blestema smochinul si pentru a certa oamenii care au transformat "casa de rugaciune, intr-o pestera de talhari"-Marcu 11:17.
Pomul n-are rod, iar omul foloseste casa lui Dumnezeu pentru negot.
O natura pervertita si un om stricat, pacatos.
Poate ca nu intamplator, pomul din textul acesta este smochinul.
Smochin e numit si poporul evreu, atunci cand Domnul Isus spune despre semnele venirii Lui. -Marcu 13:28:
"Luati invatatura de la smochin prin pilda lui. Cand mladita lui se face frageda si infrunzeste, stiti ca vara este aproape. Tot asa, cand veti vedea aceste lucruri intamplandu-se, sa stiti ca Fiul Omului este aproape, este chiar la usi".
Deci smochinul ar trebui sa fie primul semn care arata ca vine primavara, iar Israel sa fie primul popor care-l arata pe Dumnezeu.
Dar amandoua, si smochinul firesc, si cel spiritual, poporul evreu, nu si-au implinit menirea.
Smochinul firesc n-avea roade, motivand ca "nu era vremea roadelor".
Cred ca Domnul Isus, cel care le-a spus pilda cu semnele venirii, stia sigur ca nu era vremea roadelor, deci n-avea cum sa gaseasca roade, dar Domnul Isus stia ca mai trecusera peste acel smochin multe "vremi ale roadelor", si el tot nu avusese rod. Altfel, ar fi avut macar niste poame uscate, din sezonul trecut, sau niste smochine verzi, caci in zona aceea, pomii au roade aproape in orice vreme. In acelasi pom, poti gasi si flori, si fructe.
Dar acel smochin n-avusese niciodata fructe, nici verzi, nici coapte.
Iar mai marii poporului evreu, smochinul spiritual, la fel n-au avut roadele dorite.
Domnul Isus n-a gasit nici in ei, niciun rod.
De aceea s-a suparat; pe smochin l-a blestemat, sa se usuce, iar pe cei ce n-au avut grija sa pastreze templul doar ca loc de inchinare, de intalnire cu Dumnezeu, i-a dat afara, le-a rasturnat mesele si i-a alungat cu biciul facut din streanguri [Ioan: 2:15], pentru "ca ravna pentru casa lui Dumnezeu" era cea care il mana sa faca acest gest.
Si pentru noi, crestinii de azi, care ne laudam cu credinta noastra, acest smochin este o lectie.
Ne laudam si noi, ca si fariseii si carturarii de odinioara, care ziceau ca se trag din Avraam, dar de fapt, am devenit "smochinul neroditor" al acestor vremuri din urma.
Ne laudam, dar "pomul" vietii noastre are de multe ori, numai frunze.
Domnul Isus vrea sa gaseasca in pomul vietii noastre roadele Duhului Sfant, vrea sa fim plini de: dragoste, bucurie, pace, indelunga rabdare, bunatate, facere de bine, credinciosie, blandete, infranare a poftelor.
Haideti, sa ne cercetam azi, fiecare dintre noi, sa vedem daca avem in noi insine aceste roade, pe care Domnul nostru le cauta.
Timpul roadelor de felul acesta e oricand, nu putem motiva ca "n-a venit vremea roadelor", deci daca n-avem rod, vom avea si noi soarta acelui smochin.
Ajuta-ne, Doamne, sa intelegem ca trebuie sa aducem roade pentru Tine!
Si ajuta-ne sa vrem si sa putem avea astfel de roade!