Pierde ”tot” ce ai

Pierde ”tot” ce ai (1)

Matei 10:39.”Cine își va păstra viața o va pierde și cine își va pierde viața pentru Mine o va câștiga. Luca 14:26-27.”„Dacă vine cineva la Mine și nu urăște pe tatăl său, pe mama sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe frații săi, pe surorile sale, ba chiar însăși viața sa, nu poate fi ucenicul Meu. Și oricine nu-și poartă crucea și nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu.

Acum știm bine că o persoană este duh, suflet și trup. Nici una fără cealaltă nu este o ”persoană”. Peste ”viața duhului, viața duhovnicească” nu are omul putere de transformare. Două mii de ani ”duhul” omului mort în Eden, pentru Adam, nu a putut fi adus la viață, până când Dumnezeu S-a întrupat devenind ”om” și El l-a înviat împreună cu Hristos. Prin har și credință duhul omului vine la viața lui Hristos. Odată ce duhul este viu, Duhul Sfânt locuiește în om, iar duhul viu al omului plus Duhul Sfânt sunt ”una”. Întreaga ființă a fost regenerată la cruce, duh, suflet și trup, Duhul a fost sfințit spontan, iar domeniul sufletului și trupului e lucrarea noastră, împreună cu Duhul Sfânt, să-l luăm în stăpânire, pas cu pas. El ne-a dat stăpânire peste sufletesc, dar pentru că necesită curățiea sufletului de tot ce a fost plantat în el de cel rău, din pomul cunoștinței, necesită timp de curățare și plantarea Cuvântului lui Dumnezeu din Pomul Vieții, în locul liber de spurcăciunile adunate în sufletul adamic. Și asta -viață- trebuie să o pierdem. Deci avem -viața- în duh sfințită, cum va fi veșnic, iar -viața- sufletească o pierdem, ca s-o câștigăm pentru Hristos.

1 Corinteni 6:17.”Dar cine se lipește de Domnul este un singur duh cu El.”

Romani 8:16.”Însuși Duhul adeverește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.”

1 Tesaloniceni 5:23.”Dumnezeul păcii să vă sfințească El Însuși pe deplin și duhul vostru, ...

În concluzie, după versetele de mai sus Matei și Luca vorbesc despre -viața- sufletului, pentru că -duhul- nostru este viu din pricina Duhului care locuiește în el. Situața duhului, ori este moartea adamică, ori e viu în Hristos, când noi am crezut și ne-am făcut copii ai Săi și duhul a venit la viață. Acolo este puritatea lui Hristos cum va fi toată veșnicia și asta înseamnă ”a lua crucea urmându-L pe Hristos”. Știi cum? La cruce vechiul Adam din mine a murit cu Hristos și Eu a venit la viață împreună cu El. Înțelegem dar că, la cruce se moare, și asta-i viața sufletească, adamică. În schimb Cuvântul zice că, cine își păstrează viața, o va pierde și cine o va pierde o va câștiga. Glorie Domnului Isus, că problema duhului nostru a fost rezolvată la cruce și noi am primit soluția prin credință. Suntem -una- cu El în duh. Identitatea nostră este duhovnicească, suntem duh, avem un suflet și trăim într-un trup, pe pământ, unde învățăm să aplicăm în sufletul și mintea noastră legile Împărăției lui Hristos, iar viața sufletească este la îndemâna noastră, să o păstrăm sau să o -pierdem-. Dacă o pierdem, o câștigăm, dacă o câștigăm o pierdem.

(urmează... )