„Petru mergea după El de departe"

  „Dar acesta este ceasul vostru şi puterea întunericului.” După ce au pus mâna pe Isus, L-au dus şi L-au băgat în casa marelui-preot.Petru mergea după El de departe. (Luca 22:53,54)

   La momentul descris în acest pasaj, Petru nu a vrut să se identifice cu Domnul Isus. El și-a pierdut complet vitejia și simţul loialităţii. Dar ce bine că nu a rămas așa! Spre deosebire de Iuda, care s-a dezis cu totul de Hristos și L-a trădat cu bună știinţă, Petru nu și-a premeditat fapta. Pur și simplu a fost laș. Dar Domnul Hristos nu poate tolera nici trădarea și nici lașitatea. De altfel, nici noi nu i-am putea suporta pe așa-zișii prieteni cărora li se face rușine cu noi din cauză că suntem creștini.

   Mulţi sunt creștini numai pe jumătate. Credinţa și curajul lor se evaporă când li se cere un sacrificiu. Creștinismul însă cere loialitate faţă de Hristos, coste oricât ar costa. Mântuirea este fără plată, dar nu este gratuită. Ea ne cere totul sau nimic. Cel care rămâne aproape de Hristos este statornic și demn de încredere.

   Lucrarea unui pictor, a unui poet, a unui compozitor sau a unui alt artist nu are nicio valoare dacă nu impresionează prin frumuseţe și măiestrie. Mediocritatea nu este tolerată în niciun domeniu. Creatorul unei sculpturi sau al unei opere de artă nu poate câștiga aprecierea publicului printr-o lucrare de proastă calitate. Cu cât este mai importantă lucrarea și cu cât este mai greu de realizat, cu atât este necesară o mai mare dedicare și perfecţiune. Nu este suficientă decât excelenţa. Tot la fel, în plan spiritual, nu putem fi pe placul lui Dumnezeu dacă suntem mediocri în viaţa de credinţă, dacă suntem căldicei în devotamentul nostru faţă de El.

   Reformatorii – Luther, Calvin, Wesley, Knox – s-au bucurat de viaţă din belșug prin Hristos. Ei nu L-au primit ca Mântuitor în speranţa că vor trăi ca pe roze, ci gata să ducă lupta cea bună a credinţei.

   Va reuși creștinul care nu și-a consacrat viaţa lui Hristos decât parţial să nu își trădeze credinţa? Ne întâlnim des cu astfel de oameni. Este mare păcat să confundăm sentimentul de-o clipă cu credinţa creștină. Religia de acest fel este moartă și nu face bine nimănui