PENTRU O VREME CA ACEASTA

PENTRU O VREME CA ACEASTA



Cand Mardoheu ii trimite Esterei, imparateasa, mesajul despre porunca imparateasca in care se stabilise distrugerea iudeilor, el ii spune acesteia:
"Daca vei tacea acum, ajutorul si izbavirea vor veni din alta parte pentru iudei, si tu si casa tatalui tau veti pieri. Si cine stie daca nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la imparatie?"
Estera, care "urma poruncile lui Mardoheu cu tot atata scumpatate ca atunci cand o crestea el"-Estera 2:20, hotaraste sa mearga nechemata la imparat,"sa-l roage si sa staruiasca de el pentru poporul sau"[Estera 4:8], riscand sa-si piarda viata, pentru ca nimeni n-avea voie sa mearga la imparat fara sa fie chemat, decat numai daca imparatul i-ar fi facut semn cu toiagul imparatesc.
Dar inainte de a merge, ea cere lui Mardoheu sa posteasca impreuna cu ea si cu toti evreii, "fara sa manance si sa bea trei zile, nici noaptea, nici ziua".
Estera "capata trecere" inaintea imparatului de mai multe ori, reusind sa-i salveze pe iudei de la nimicire.
Nici noi n-am venit in lumea aceasta la intamplare; Dumnezeu a stabilit bine momentul nasterii noastre pe acest pamant, evenimentele la care sa luam parte si felul cum putem actiona spre binele aproapelui nostru.
Fiecare din noi avem la dispozitie "O VREME CA ACEASTA", in care sa lucram pentru salvarea de la o moarte vesnica a celor din jurul nostru.
"Caci noi suntem lucrarea Lui, si am fost ziditi in Hristos Isus pentru faptele bune ,pe care le-a pregatit Dumnezeu mai dinainte, ca sa umblam in ele".-Efeseni 2:10.
Apostolul Iacov ne spune in Iacov 1:4:
"Cine stie sa faca bine si nu face, savarseste un pacat".
Uneori ne tulburam cand trecem prin necazuri, prin probleme, prin stramtorari.
N-ar trebui sa ne pierdem pacea, ci mai degraba sa ne intrebam ce anume ar dori Dumnezeu sa facem" intr-o vreme ca aceasta".
El nu ne-a dus in necaz , in tulburare, in stramtorare, in mod inutil, ci pentru ca vrea ca noi, in acea situatie, sa facem ceea ce El doreste.
Si daca facem acel lucru, in mod sigur " intristarea se va preface in bucurie si jalea in zile de sarbatoare", asa cum s-a intamplat cu Estera si poporul iudeu.
Chiar si oamenii dificili, greu de multumit, din jurul nostru, sunt lasati sa ne chinuie cu un scop inalt, pe care numai Domnul il cunoaste.


O femeie credincioasa avea la serviciu o sefa cu o fire tare dificila; orice-ar fi facut, nu-i era pe plac. Zilnic o certa, o umilea, si-i vorbea urat, desi ea nu era vinovata cu nimic, pentru ca era o salariata constiincioasa, care-si dadea silinta sa faca totul cat putea de bine, stiind ca nu facea pentru oameni, ci" pentru Domnul".
Ani de zile a suportat atitudinea nepotrivita a acesteia, fara sa-i reproseze ceva si fara sa-si caute dreptatea, desi nu i-a fost usor si a varsat multe lacrimi pentru asta.
Abia dupa multi ani, credincioasa a priceput ca de fapt, sefa ei intelesese ca are de-a face cu o persoana deosebita, onesta, care muncea cu daruire .
Intr-una din situatiile dificile care s-au ivit la acel serviciu, sefa i-a spus credincioasei:
"Spune-mi ce s-a intamplat, caci stiu ca numai tu imi vei spune adevarul,ceilalti mint cu totii..."
Credincioasa i-a explicat intr-adevar ce se intamplase si au rezolvat impreuna situatia.
De atunci, comportarea sefei s-a mai schimbat; n-a mai tratat-o chiar asa de urat.
...Credincioasa a iesit la pensie dupa o vreme.
Peste cativa ani, ea a primit un telefon; era fosta ei sefa, care voia s-o mai intalneasca.
Stiindu-si fosta sefa ca fiind o persoana dificila, s-a rugat Domnului pentru ajutor si intelepciune. Se temea ca iarasi va intalni vechea atitudine nepotrivita si greu de suportat.
S-au intalnit; spre surprinderea ei, a constatat ca fosta sefa era o persoana complet schimbata. A fost uimita sa afle ca singurul motiv pentru care voise s-o intalneasca, era acela de a vorbi despre...DUMNEZEU!!!!
Vechile umiliri si jigniri, nu fusesera in zadar; sefa cea rea era acum un alt om, un om caruia ii parea rau de greselile si nedreptatile facute si care dorea sa-si indrepte viata ,dupa voia lui Dumnezeu.
Si-a dat seama ca nu-l poate cunoaste pe Dumnezeu decat de la persoana care-i suportase cu atata stoicism si rabdare toate sicanele si iesirile nervoase.
Bucuroasa, crestina i L-a marturisit pe Domnul, i-a aratat bunatatea si dragostea Lui, care ne-a iertat atatea tuturor , si a murit in locul nostru.
Au ramas prietene, iar duminica dimineata le puteai vedea intalnindu-se vesele si mergand impreuna la casa Domnului.
Ce mare binecuvantare sa poti face ceea ce Dumnezeu doreste "in vremuri ca acestea!
Ajuta-ne, Doamne, sa "umblam "totdeauna in faptele pregatite de Tine!