Pentru ce merg eu la biserica?

PENTRU CE MERG EU LA BISERICA ?

,,Frecventarea bisericii este un scop în sine sau un mijloc pentru un anume scop? 
A merge la biserică este una din obligaţiile şi privilegiile creştinului. Un tăciune scos din foc se stinge. Avem nevoie să stăm împreună, să ne învăţăm unii pe alţii, să creştem unii lângă alţii, să ne bucurăm de părtăşie unii cu alţii şi să simţim bucuria închinării împreună. Iată îndemnuri care se dau în legătură cu acest subiect: ,,Mergi la biserică în fiecare săptămână! Mersul sporadic la biserică nu îţi hrăneşte sufletul. Pregăteşte-te pentru închinare! Roagă-te ca să auzi glasul divin prin muzică, rugăciuni, preedica. Cultivă bucuria şi nu simţământul obligaţiei! Participă activ la închinare, nu fii un spectator. Ia Biblia cu tine! Ia notiţe în timpul predicii! Pregăteşte-te astfel pentru săptămâna următoare!” Şi totuşi mă gândesc la unii credincioşi care merg la biserică frecvent, şi poate vor merge la biserică până la încheierea vieţii, dar nu fac nimic altceva decât să meargă la biserică... Dacă mersul la biserică rămâne un scop în sine, acesta nu va mantui pe nimeni! Dacă insa sfaturile de mai sus devin o realitate, venirea la biserică nu va mai fi o formalitate. Dacă omul creşte, se dezvoltă şi se implică, atunci mersul la biserică îşi va fi împlinit menirea. S-ar putea ca cineva să ajungă în situaţia de a nu mai merge la biserică uneori, pentru că are o lucrare deosebită de făcut. Poate merge să viziteze pe cineva, poate merge să ţină un studiu biblic într-o zonă albă, poate va pleca în ţări străine ca misionar, poate are în grijă un azil de bătrâni. El nu mai poate frecventa biserica tot la fel ca înainte dar el însuşi a devenit o biserică. Dacă este aşa atunci să dea Domnul ca biserica să fie goală deseori. Să plece fiecare într-o lucrare în care se implică cu tot sufletul! Se poate spune că astfel de lucrări pot fi făcute sambata sau în alte zile. Dar pe de altă parte duminicile sunt atât de împovărate uneori, alteori chiar plictisitoare, programele lasă de dorit, şi poate că am avea mai mult de câştigat dacă am sta acasă… Şi totuşi, există biserici unde programele vor lăsa totdeauna de dorit şi marea bucurie este să primească vizita unor fraţi din altă parte. Dar în aceste cazuri chiar nu este nimic de făcut? Schimbarea atitudinii personale este o mare necesitate. Tu mergi la biserică nu doar pentru a asculta o predică. E adevărat că predica ocupă cea mai mare parte a timpului. Dar nu uita că mergi la biserică pentru părtăşie. Cultivă bucuria relaţiilor! Dă mâna cu fraţii şi surorile! Şi îmbrăţişarea poate conduce la o atmosferă plăcută în biserica ta. Întreabă-i pe fraţii tăi despre sănătate! Încearcă să descoperi probleme în care te poţi implica pentru rezolvarea lor! În asemenea împrejurări nu mai contează cum e predica, pentru că tu mergi la biserică nu să fii doar spectator. Este frecventarea bisericii un scop în sine? Răspunsul este şi da, şi nu. 
Merg la biserică pentru părtăşie, pentru bucuria închinării cu toată suflarea. Dar merg la biserică pentru că acolo învăţ, pentru că acolo cresc şi acolo aflu care este locul meu în misiune. Merg la biserică pentru misiune, merg la biserică pentru ca să aduc biserica în inima mea. ” 
preluat de pe blog crestin