Păziți prin Duhul

   „Şi întreg duhul vostru, sufletul şi trupul să fie păstrate fără prihana". (1 Tesaloniceni 5:23)

   „Întreg duhul vostru…” Duhul Sfânt Îşi face marea lucrare misterioasă în zonele adânci ale personalităţii noastre, la care noi nu putem ajunge. Citiţi Psalmul 139; vorbele psalmistului vor să spună: „Tu eşti Dumnezeul zorilor, Dumnezeul nopţilor adânci, Dumnezeul vârfurilor munţilor şi Dumnezeul mării; dar, Dumnezeule, sufletul meu are orizonturi mai îndepărtate decât zorile, întunecimi mai adânci decât nopţile pământului, vârfuri mai înalte decât orice culme, adâncimi mai mari decât orice mare. Tu, care eşti Dumnezeul tuturor acestora, fii Dumnezeul meu. Eu nu pot ajunge la aceste înălţimi sau adâncimi; există motive pe care nu mi le pot explica, visuri la care nu pot ajunge. Dumnezeul meu, cercetează-mă!”

   Credem noi că Dumnezeu ne poate păzi gândirea mult mai mult decât am putea s-o facem noi? Sângele lui Isus Cristos ne curăţă de orice păcat” Dacă acest verset se referă doar la păcatele de care suntem conştienţi, Dumnezeu să aibă milă de noi! Omul care a fost orbit de păcat va spune că el nu este conştient de păcat. Curăţirea de păcat ajunge până la cele mai mari înălţimi şi adâncimi ale duhului nostru dacă vom rămâne în lumină, aşa cum Dumnezeu este în lumină, şi însuşi Duhul care a hrănit viaţa lui Isus Cristos va hrăni şi viaţa duhului nostru. Numai atunci când suntem păziţi de Dumnezeu, prin sfinţenia uimitoare a Duhului Sfânt, duhul, sufletul şi trupul nostru sunt păstrate fără vină în ochii lui Dumnezeu, într-o integritate nepătată, până Ia venirea lui Isus.

   Noi nu lăsăm mintea noastră să stăruie aşa cum ar trebui asupra acestor adevăruri mari ale lui Dumnezeu.