Patru marturii

"Cercetati Scripturile pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica, dar tocmai ele marturisesc despre Mine. Si nu vreti sa veniti la Mine ca sa aveti viata" (Ioan 5,39.40)

Stand inaintea Sinedriului, Isus le-a vorbit despre relatia Sa cu Tatal Sau ceresc. El i-a acuzat pe invinuitorii sai de necunoasterea Scripturii. Ei detineau scrierile sfinte care vorbeau despre venirea Fiului lui Dumnezeu si totusi nu le acceptau. Multi dintre ei acordau mai multa importanta memorarii textelor decat intelegerii lor. Legea iudaica sustinea: "Nimeni nu poate marturisii despre el insusi". Isus a explicat ca rabinii aveau deja patru marturii incontestabile ale divinitatii Sale, dar ca toti refuzasera sa le accepte. Cele patru argumente ale sale erau cat se poate de convingatoare:
1."Voi ati trimis la Ioan si el a marturisit pentru adevar. Nu ca marturia pe care o primesc eu vine de la un om; dar spun lucrurile acestea pentru ca sa fiti mantuiti" Ioan 5,33.34. Cu toate ca Isus nu era obligat sa depinda de marturia unor oameni obisnuiti, el le-a reamintit conducatorilor iudei ca multi dintre ei il vazusera si auzisera pe Ioan Botezatorul.
2."Dar Eu am o marturie mai mare decat a lui Ioan; caci lucrarile pe care Mi le-a dat Tatal sa le savarsesc, tocmai lucrarile acestea pe care le fac Eu, marturisesc despre Mine ca Tatal m-a trimis" Ioan 5,36. Minunile savarsite de Isus ofereau o dovada coplesitoare a divinitatii Sale, cea mai inalta dovada ca El venea de la Dumnezeu era aceea ca viata Sa descoperea caracterul lui Dumnezeu.
3."Si Tatal care M-a trimis a marturisit El insusi despre Mine. Voi nu I-ati auzit niciodata glasul, nu I-ati vazut fata" Ioan 5,37. Despre aceasta marturisire a Tatalui adresata inimilor lor, rabinii nu stiau nimic.
4."Cercetati Scripturile pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica, dar tocmai ele marturisesc despre Mine. Si nu vreti sa veniti la Mine ca sa aveti viata. Eu nu umblu dupa slava care vine de la oameni" (Ioan 5,39-41). Pentru ca Il lepadasera pe Hristos in cuvantul Sau, Il lepadau si in persoana.

Ei isi dadeau seama ca Isus era de la Dumnezeu, dar aceasta recunoastere ii inspaimanta in acelasi timp. Vinovatia lor ii facea mai hotarati sa-L omoare. Atunci, Isus a plecat din Ierusalim si din Iudeea si S-a intors in Galileea pentru a Se adresa altor clase de oameni.