PĂCATUL OMITERII

„Deci cine ştie să facă bine şi nu face, săvârşeşte un păcat!” (Iacov 4:17)

Majoritatea suntem înclinați să ne concentrăm atenția asupra păcatelor de comitere – asupra răului pe care îl săvârșim. Cum rămâne, însă, cu păcatele de omitere – binele pe care nu reușim să-l facem? În pildele lui Hristos, când cineva era condamnat, lucrul acesta se întâmpla deseori din cauza unui păcat de omitere. Cineva a fost dat afară de la o nuntă pentru că nu avea haine de nuntă (vezi Matei 22:12). Cinci fecioare au fost excluse de la petrecerea de nuntă pentru că li se terminase uleiul din candelă (vezi Matei 25:3-11). Un slujitor care și-a îngropat talantul în pământ în loc să-l folosească, a pierdut totul (vezi Matei 25:25-28). Un bogat căruia nu i-a păsat de aproapele său a fost condamnat pentru asta (vezi Luca 16:19-24). Un smochin care nu a rodit a fost blestemat și s-a uscat (vezi Marcu 11:20-24). Poate că spui: „Pe mine mă interesează o viață spirituală mai profundă!” Ei bine, cea mai profundă viață spirituală este cea petrecută făcând bine altora! Și este baza după care vei fi judecat și răsplătit! Despre acel moment, Biblia spune: „Apoi va zice: …am fost flămând, şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau; am fost străin, şi nu M-aţi primit; am fost gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n-aţi venit pe la Mine.” Atunci Îi vor răspunde şi ei: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau fiindu-Ţi sete sau străin sau gol sau bolnav sau în temniţă, şi nu Ţi-am slujit?” Şi El, drept răspuns, le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintr-aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.” (Matei 25:41-45). Deci, dacă azi ai ocazia să faci binele – fă-l!