PĂCATELE TIPICE (1)

„…Păcatul care ne înfășoară așa de lesne…” (Evrei 12:1)

În cartea sa „Eu așa cum aș vrea să fiu”, John Ortberg arată că „păcatul tipic” este cel de care ești atras de obicei. Asta nu înseamnă că nimeni altcineva nu-l mai comite în afară de tine, ci că tu ești vulnerabil în acel domeniu. De obicei tiparul gândirii tale este legat de tiparul darurilor tale. Darurile și pasiunile tale pot indica domeniile tale de vulnerabilitate. De exemplu, extrovertiții care au abilitatea de a-i inspira și de a-i încuraja pe alții sunt uneori înclinați spre bârfă. Oamenii cărora le place să-i învețe pe alții pot fi tentați să se simtă superiori și să-i privească pe ceilalți de sus. Oamenii care sunt spontani și au un mare apetit pentru viață se luptă deseori cu impulsul de a controla… iar cei ce știu să asculte pot deveni facilitatori pasivi. Optimiștii sunt deseori predispuși la negare. Mitologia greacă vorbește despre Nemesis („cea de care nimeni nu poate scăpa”). „Nemesisul” tău este ca tine în aproape toate aspectele, cu excepția faptului că este versiunea ta ruinată. Pentru că există o relație între cea mai bună și cea mai rea versiune a ta, în multe domenii ale vieții îți ești propriul tău dușman. Iar ceea ce au în comun cele două versiuni este faptul că ambele fac parte din tine. De ce ne ajută să știm lucrul acesta? Deoarece conștientizarea și sensibilitatea față de propriile tale păcate tipice sunt primii pași spre construirea unei apărări. Avem o capacitate uimitoare de a ne autoamăgi și de-a ne autojustifica. Adresându-se credincioșilor indiferenți și cu inimă rece ai Bisericii de pe urmă, Domnul Isus le-a spus că au nevoie de „doctorie pentru ochi, ca să-și ungă ochii, și să vadă.” (Apocalipsa 3:18). Concluzie: Roagă-te pentru eliberare, și Dumnezeu o va aduce!