Orbirea îşi are confortul ei

Orbul Bartimeu îşi cerşea zilnic existenţa sa. Fiind orb probabil că nici o dată nu l-a văzut pe Domnul Isus Hristos. Fiind informat despre toate minunile pe care El le săvîşea şi într-o zi auzind că trece Isus din Nazaret a început să strige:

1.„Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!”

2.Mulţi îl certau să tacă, dar el şi mai tare striga: „Fiul lui David, ai milă de mine!”

3.Isus S-a oprit şi a zis: „Chemaţi-l!” Au chemat pe orb şi i-au zis: „Îndrăzneşte, scoală-te, căci te cheamă.” Acum orbul şi-a aruncat haina, a sărit şi a venit la Isus. Cu alte cuvinte şi-a lăsat ce avea mai scump, haina.

4.Păcatul orbeşte, făcîndu-ţi un aparent comfort de care nu poţi să te desparţi, crezînd că eşti în ce-a mai bună stare. Numai cînd Isus te cheamă şi accepţi invitaţia Lui poţi să-ţi părăseşti acel confort şi să capeţi vederea. Isus a luat cuvântul şi i-a zis: „Ce vrei să-ţi fac?” „Rabuni”, I-a răspuns orbul, „să capăt vederea.”

5.” Îndată orbul şi-a căpătat vederea şi a mers pe drum după Isus.