Ocazional un fiu risipitor

Este văzut prin parcuri, străzi și piețe, îmbrăcat mai mult în zdrențe și cerșind țigări, băutură, bucurându-se de un mic cu muștar, sau de un hot dog rece nemâncat de camarazii lui. Altădată se hranea  cu mâncare proaspătă, era îngrijit, așteptat, îmbrăcat, spălat, trimis și prețuit. Deodată au apărut schimbările. Goana dupa noi începuturi. Avea de unde să risipească. Avea rugăciunile mamei și ale tatălui. Avea rugăciunile fraților din adunare. Avea rugăciunea bunicii. Avea binecuvântarea Domnului peste el de când era mic. Avea de unde să risipească. Nu i-a lipsit nimic, niciodată, și chiar dacă nu s-a îmbuibat, nu a dus lipsă. Avea de unde să risipească. A auzit sute de predici, a cântat sute de cântări, s-a rugat de mii de ori. Era cândva o speranță pentru mulți, un viitor strălucit îi stătea înainte. Era un potențial pentru viitor, pentru casa lui, pentru frații lui, pentru biserica lui. Dar deodată și-a luat partea lui și a plecat, departe de binecuvântari, departe de rugăciuni, departe de cântări, departe de idealul mamei și al tatălui, departe de mersul celorlalți, departe de predici și de învățături, departe de viață, departe de orice hrană sănătoasă. Și a început să risipească timpul prețios pe care îl avea, a început să risipească trecutul și viitorul, pentru a-și trăi prezentul. Și ca el, mulți risipim astăzi chiar și pentru o zi, o oră, o lună, o săptămână, un an, o viață, da, risipim bogățiile care ni s-au dat. Am ajuns să facem din averea Tatălui ce am vrut noi. Destrăbălarea, cheltuitul inutil. Nu trebuie să fii risipitor pentru o viață, este destul și pentru o oră să risipești, că tot un fiu risipitor ești. Risipim, da, risipim, dar dacă toate ar fi terminate odată cu risipa... însă în acest fel păcătuim față de cer și față de Dumnezeu. Risipim prin vorbe și risipim prin fapte, risipim prin stări, dar păcătuim față de har, față de îndurare, față de bunătatea lui Dumnezeu. O zi de mânie este cât un an de risipă. Când te mânii pe fratele tău risipești harul, risipești dragostea, risipești răbdarea, devii gol, apoi flămând, apoi la bunul plac al vrăjmașului.

Ți-e foame, ți-e frig, nu ai mâncare, nu ai haine, nu mai ai nimic, nu mai ai vise, trăiești coșmare, împlinești voile altora, ți-au  zdrobit personalitatea, te-au făcut să te vezi urât și nedorit, nu te iubește nimeni, nu te prețuiește nimeni, duci lipsă, și ieri, și azi, și oricând și oriunde. Tu nu ești de acolo. Hai acasă. Cuiva îi pasă de tine. Te așteaptă Tata. De mult te așteaptă. Îndreaptă-ți din nou pașii înspre locul acela unde era și este belsug de pâine. Acolo este Tata. Te așteaptă părinții, te așteaptă frații tăi, surorile tale. Te așteaptă harul. Te așteaptă sărbătoarea de aici și din veșnicie. Ești prețios, ești valoros, chiar dacă acum, ocazional, ești un fiu risipitor. Te așteaptă o haină nouă. Te așteaptă o încălțăminte nouă, hai, nu îți mai zdrobi picioarele purtându-le în nelegiuire.

Hai, că mai este încă milă pentru tine. Hai, că mai sunt inele acasă la Tata, arvuna moștenirii. Hai acasă, fiică și fiu risipitor, căci mai sunt încă har și milă, Tatăl mai este încă dispus pentru împăcare, Tatăl mai este încă dispus să sărbătorească întoarcerea ta. Hai din nou acasă, și vor fi diferite viața, veselia și bucuria, haina și încălțămintea, râvna și valorile tale.

Un fiu risipitor e ca un fiu mort, dar mai rău este că-i un fiu pierdut. Și nu este mai mare dramă decât aceasta, să fii și mort dar și pierdut, să fii și gol dar și flămând, să fii urât și neînțeles, să fii folosit și să fii disprețuit, când acasă ai cel puțin o pâine, ai viață, ai dragoste în jurul tău, faci bucurie că te întorci, faci veselie că îți vii în fire. Tu nu mai ești pierdut, tu ești un fiu iubit, o fiică iubită.

31.07.2016

Ciprian Muresan, Ireland.