O înțelegere clară a credinței

    Era anul 1941. Universitatea din Texas era apreciată ca fiind pe primul loc în țară. Lui Noble Doss, cel care trebuia să paseze, i-a scăpat mingea. O singură minge. O singură pasă. O singură greșeală. Asta l-a urmărit continuu, toată viața. „Greșeala mea ne-a costat campionatul național”, spune el.

    Amintirile despre „pasele” pierdute stârnesc o teamă singuratică, teama că i-am dezamăgit pe oameni și am fost înfrânți. O căsătorie distrusă, copii furioși... Trecutul nostru ne urmărește ca o poteră. Oare mă poate ierta Dumnezeu?

    Teama care nu este gestionată corect ne duce în păcat, ne face să ne ascundem de Dumnezeu. Ajungem să ne ascundem în săptămâni de lucru interminabile, să izbucnim în accese de furie, să fim permanent ocupați religios, dar nu spiritual.

    Da, poate L-am dezamăgit pe Dumnezeu, dar nu, El nu ne-a abandonat! Isus ne iubește prea mult ca să ne lase să ne îndoim de harul Său. În 1 Ioan 1:9, se spune: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte și să ne curețe de orice nelegiuire”.

    Nimic nu hrănește curajul ca înțelegerea și atingerea harului. Trăiește iertat!