O INIMĂ PLINĂ DE BUNĂTATE

„Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui…” (Luca 6:45)

De unde vine bunătatea, și cum o poți cultiva mai mult în deciziile și faptele tale zilnice? Unii cred că bunătatea ține de cap, și că o bună gândire duce la o viață bună. În zilele noastre, toți politicienii dau impresia că educația este panaceul pentru toate problemele din societate. Cu toate acestea, educația minții, fără a accentua în egală măsură integritatea inimii, va produce doar niște monștri isteți. Dacă numai educația ar fi răspunsul, infracțiunile funcționarilor ar scădea cu siguranță. Alții cred că bunătatea ține de mâini. Ei spun că bunătatea înseamnă să-i tratezi pe oameni bine. Dar faptul că o persoană face binele nu o transformă într-o persoană bună. Criminalii condamnați la moarte poate că sunt buni cu mamele lor, dar ei nu sunt indivizi buni. Adevărul este că bunătatea nu se localizează nici în cap, nici în mâini, ci în inimă. Domnul Isus, cel mai bun om care a trăit vreodată, a spus: „Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui.” Bunătatea nu ține numai de ceea ce știm sau facem, ci ține de ceea ce suntem. Când te gândești la viața care-ți stă înainte, ceea ce contează cu adevărat nu este cât trăiești, ci cât de bine trăiești. Sir Francis Bacon (om de știință, jurist și autor englez, care a fost și un creștin evlavios) a spus cândva: „Dintre toate virtuțile și demnitățile gândirii, bunătatea este cea mai mare, fiind caracterul Divinității; fără ea, omul este un obiect ocupat, răutăcios și deplorabil.” Așadar, în dorința ta de a face binele, apropie-te mai mult de Dumnezeu. La urma urmelor, tu devii asemenea cu cei cu care te întovărășești. Și nu uita că ceea ce te face fermecător și atractiv este bunătatea ta!