O inimă aleasă.

Cu toții știm că sunt mai multe feluri de inimă.
Inimă curată, inimă bună, inimă înșelătoare, inimă rea și necredincioasă, inimă împietrită, inimă împărțită, ș. a. m. d. . . .
Dar cum se manifestă o „inimă aleasă”?
Cu siguranță este o inimă deosebită de celelalte inimi. Iar pentru că mântuirea va fi în funcție de „inimă”, fără îndoială că cel ce deține o asfel de inimă va fi mântuit.
Inima aleasă și-a căpătat această denumire datorită faptului că știe să facă „alegerea” cea mai bună.

Textul din care provine noțiunea de „inimă aleasă” îi apreciază pe iudeii care locuiau în Berea în comparație cu cei ce locuiau în Tesalonic, datorită faptului că erau preventivi chiar și atunci când li se predica Evanghelia, cercetând întâi dacă ce li se spunea era autentic, apoi făceau alegerea. . .

Această atitudine demnă de apreciat ne învață că este bine chiar și-n slujirea din Biserică, atunci când urechile noastre, implicit inima (mintea) este supra-aglomerată cu zeci și chiar sute de informații - fie ele și de domeniu spiritual - este necesar să facem alegerea corectă. . .

De regulă mediul penticostal este foarte agitat deoarece abundă în informații din mai „multe direcții”
Informații care provin din predică, proorocie, visuri, vedenii, descoperiri, cunoștințe, s. a. m. d.
Cum poți face o triere corectă fără o inimă aleasă? Imaginați-vă acum o Biserică cu sute de membri în care aproximativ 1oră este destinată „descoperirilor” - din „partea Domnului” - până și copiii sunt angrenați în această „formă de slujire”. Nici cu două inimi nu poți face față la această „avalanșă” de informații. . .
În această împrejurare este absolut necesar să ai o inimă aleasă. . .
Pavel îndeamnă: „Cercetați toate lucrurile și păstrați ce este bun. Feriți-vă de ce vi se pare rău”
Aceasta înseamnă alegere. Să păstrezi ce este bun și să te ferești de ce ți se pare rău. . .
În acest context Eclesiastul scrie: „Inima înțeleptului este la dreapta. . . ”(adică este o inimă deosebită de celelalte inimi)
Iar apostolul Pavel scrie filipenilor: „ Și mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoștință și orce pricepere, ca să deosebiți lucrurile alese. . . ” Așadar „inima aleasă” este înzestrată cu cunoștință și pricepere pentru a putea face alegerea cea mai bună.

Toată viața omul este predestinat să facă anumite alegeri. Hotărârea îi aparține fiecăruia. Dumnezeu doar a spus:
„Îți pun înainte binecuvântarea și blestemul, viața și moartea” - alege viața ca să trăiești.
De cealaltă parte oferta lumii pare și ea destul de generoasă.
Diavolul i-a oferit Domnului Isus strălucirile lumii în schimbul închinării dar El a refuzat. . .
Iosif a preferat să stea în temniță decât să „păcătuiască împotriva Domnului”
Moise a ales să sufere alături de poporul său decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului.
Daniel a ales să mănânce verdețuri și să renunțe la mâncărurile delicioase de la masa împăratului - numai pentru faptul că ele erau trecute prin fața unui dumnezeu străin.
Neemia a ales să renunțe la confortul de la curtea împărătească și să meargă pe „șantier”
Dar această „alegere” o poare face numai și numai o „inimă aleasă”

Fiecare din noi suntem chemați să chibzuim bine lucrurile, deoarece Dumnezeu ne-a dat un duh de chibzuință, ca în final El să poată spune și de noi ca despre Maria:
„Mirela, Rebeca, Daniel sau Mihai și-au ales partea cea bună care nu l-i se v-a lua niciodată. . .