O cerere inocentă

(Traducerea şi adaptarea oferită de: http://rulerofmyheart.wordpress.com - Lucaci Laura-Otilia - )

Pe când locuiam încă în Nevada, fiica mea Rachel a avut o prietenă apropiată pe nume Kristin. Ne-am mutat în Portland, Oregon, doar cu câteva zile înainte ca Rachel să înceapă clasa a II-a. În fiecare seara am vorbit cu ea despre noua ei şcoală şi ne-am rugat împreună înainte de culcare.

                În seara dinaintea primei zile de şcoală, Rachel s-a rugat ca Isus să îi dea o nouă prietenă apropiata la noua ei şcoală şi, vroia ca numele ei să fie Kristin. M-am simţit într-un fel obligată să îi corectez rugăciunea dar nu am spus nimic. Cum să îi spun unei copile că nu ar trebui să fie atât de specifică în rugăciunea cu Dumnezeu?

                În dimineaţa următoare, Rachel stătea în faţa oglinzii în timp ce îi pieptănam părul. Părea pierdută în gândurile ei, dar dintr-o dată mi-a spus că Isus are să îi dea o prietenă foarte bună. A mai adăugat că numele acestei prietene are să fie Kristin, şi că va avea părul şaten, la fel ca prietena ei cea mai bună din Nevada.

                Repede m-am gândit la tot ceea ce ştiam eu despre rugăciune. Care ar fi fost cel mai potrivit mod de a îi explica unui copil că a te ruga nu înseamnă a îi porunci lui Dumnezeu lucrurile pe care trebuie neapărat să le facă pentru noi? Am încercat să spun câteva cuvinte însă am eşuat în explicaţiile pe care i le-am oferit. Părea imposibil de zguduit în credinţa ei. Am condus-o la şcoală, şi eram uşor agitată fiindcă nu reuşisem să găsesc o cale pentru a o proteja de propria ei rugăciune. Îmi era teamă că avea să experimenteze o criză spirituală când ajungând la şcoală avea să vadă că nu există nicio Kristin în clasa ei. Cum avea un lucru de genul acesta să îi afecteze credinţa inocentă.

                Am intrat în clasă, şi Rachel şi-a găsit numele scris pe băncuţa ei nouă. A ridicat capacul biroului şi a început să examineze conţinutul. M-am aşezat la biroul de lângă ea şi m-am gândit că timpul era potrivit pentru a îi explica că rugăciunea nu funcţionează ca pusul unei dorinţe. Nu e deloc magică ruga. Nu îi poţi cere ceva lui Dumnezeu aşteptându-te ca acel ceva să se materializeze la porunca ta. Avea nevoie să fie dispusă să accepte orice prietenă pe care Dumnezeu avea să o aducă în viaţa ei.

                Eram pe punctul de a începe discuţia când, cu colţul ochiului am observat numele de pe banca de lângă Rachel.

                Stătea scris acolo, în litere groase de culoare neagră, numele printat: Kristin.

                Abia am putut vorbi. ‚’’Rachel,’’ am spus în şoaptă’’uite! Există o fată pe nume Kristin în clasa ta. Şi o să stea lângă tine!’’

’’Ştiu mamă, pentru ea m-am rugat.’’

                A sunat clopoţelul, şi eu m-am retras în spatele clasei pe cum elevii au început să intre. Rachel s-a ridicat în picioare, şi-a pus mâinile pe birou şi a zâmbit larg cu încredere.

                Mi-am lipit ochii de acea uşă. Au intrat patru băieţi, apoi o fată cu părul blond a intrat, alţii doi băieţi şi apoi s-a ivit şi ea, privea ruşinoasă la biroul pe care stătea scris Kristin, a întâlnit ochii lui Rachel şi zâmbetul ei primitor şi i-a zâmbit şi ea. Cred că nu e nevoie să menţionez că avea păr şaten, lung pănă la şolduri.

                Tot ce aveam nevoie să ştiu despre rugăciune am învăţat pe când fiica mea a început clasa a II-a.  

#’’Rugăciunea este un dar misterios şi remarcabil. Este legătura noastră cu cerul, centrul uneia dintre cele mai sfinte relaţii, oportunitatea de a ne exprima lauda şi dorinţele Creatorului universului. Existp o putere deosebită în acest simplu act, nu poate fi explicată dar a cărui putere nu poate fi negată. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. Iacov 5:16b

                Bineînţeles, nu fiecare cerere făcută pe genunchi va găsi răspuns atât de repede şi cu aceaşi uşurinţă ca rugăciunea lui Rachel pentru a avea o prietenă. Dar, să alegi să îţi încurajezi familia să se roage este alegerea corectă – în vreme bună, în vreme rea, în timp de anxietate dar şi în timpul bucuriilor. Dacă vreunul din darurile Tatălui nostru merită transmise copiilor noştri, privilegiul rugăciunii este una dintre acestea.’’

- James C Dobson