Nu voia mea, ci a Ta

Răzvrătirea, începând cu protopărinții noștrii Adam și Eva, constă în exercitarea

voinței omului împotriva voii lui Dumnezeu, în pofida poruncii clare a lui Dumnezeu.

Chiar și atunci când oamenii căutau să facă voia lui Dumnezeu în conformitate cu Legea

Sa, dar prin propriile lor puteri, prin propriul lor efort, s-au dovedit a fi falimentari.

Domnul Isus, ca Fiu al Omului, s-a îngrozit nu de moartea în sine, ci de faptul de a purta,

El, Cel Neprihănit, Cel fără păcat, Cel Sfânt, povara păcatelor întregii omeniri, de a deveni blestem,

fiind atârnat pe lemn, și de aici rugăciunea Lui: " Tată, dacă voiești, depărtează paharul acesta

de la Mine... " Era paharul plin de otrava păcatelor mele și ale întregii omeniri, pe care a trebuit să-l

bea până la fund, paharul plin de licoarea verdețurilor amare ale nelegiurii lumii întregi.

" Totuși, facă-se nu voia Mea, ci a Ta." Ascultarea Fiului de Tatăl, de voia Tatălui, ca jertfa

arderii de tot, de un miros plăcut Domnului, care ne duce la altarul tămâierii - iată momentul

deciziei supreme, a predării totale voii Tatălui." Iată-mă că vin! - în sulul cărții este scris despre Mine.

Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!" ( Psalmul 40:7-8 )

Doamne, ajută-mă în situațiile și stările limită, să aleg și să fac voia Ta.