Nu va temeti, trebuie sa dam peste un ostrov

"Dar trebuie sa dam peste un ostrov" (Fapte 27:26).

Pavel le da un semn spunandu-le, in mod special, la ce sa se astepte in acest voiaj, pe furtuna. Vaporul se va distruge, dar pasagerii vor fi scapati. Capitanul vasului si-a fost parasit postul, el cel care se simtea sigur pe carma, si corabia a fost lasata in voia valurilor furioase. Totusi Providenta s-a ingrijit sa-i aduca teferi la uscat, din pricina celui cu care avea un plan de a duce Evanghelia pana la marginile pamantului. Cand biserica lui Dumnezeu, ca si corabia aceasta, este lovita de furtuni si nu este mangaiata, cand nu este nimeni sa-i ghideze in directia buna, si atunci Dumnezeu poate s-o duca in siguranta pe malul vesniciei si o va face, pentru ca "Dumnezeu este credincios" legamantului facut cu ea.

O cantare spune: "Nu norul este vesnic, ci soarele-i acel Ce-nvinge si ramane, stapan in urma el". Dumnezeu ingaduie incercari in viata noastra si El stie cat timp sa le lase. El stie limitele umane si cat este nevoie ca planul Lui sa fie dus la implinire in viata alesilor Lui. Noi suntem pe marea aceasta involburata a lumii in care traim. Uneori soarele nu se arata saptamani intregi. Uneori trebuie sa ne golim viata de orice greutate care ne trage la fund. Trebuie sa ne pocaim ca o luam inaintea lui Dumnezeu, ca nu ascultam de sfatul celor cu mai multa experienta in lucrurile spirituale. Uneori ne credem in stare de prea multe lucruri si asta ne face sa ne mutam increderea de pe Dumnezeu pe noi insine. Uneori suntem tentati sa fugim sa ne scapam viata si nu realizam ca viata altora depinde de noi in situatia de furtuna. Scaparea nu este departe atunci cand suntem ispititi sa dam bir cu fugitii si sa nu ne pese de ceilalti. Rezolvarea unei nevoi, iesirea din incercare nu are loc prin fuga totdeauna, desi uneori "fuga este sanatoasa". Dumnezeu are totdeauna o solutie mai buna, si un plan ascuns. Pavel nu planuise sa duca Evanghelia pe insula Malta recunoscuta pentru barbarii care traiau pe ea. Da, este un "ostrov", un liman la care vom ajunge de fiecare data dupa o incercare grea. "Daca se desface casa pamanteasca a cortului nostru trupesc, avem o cladire in cer de la Dumnezeu, o casa care nu este facuta de mana, ci este vesnica" (2 Cor. 5:1). Este bine sa stim ca moartea nu este un sfarsit, pentru un copil al lui Dumnezeu, ci doar ultimul capitol al vietii pamantesti si inceputul celei vesnice.

Vanturile si incercarile din viata noastra au totdeauna in ele o lectie. Sunt cel care incurajez pe altii sa persevereze in credinta, gasesc solutii sa iasa din criza, ori sunt cel care creez probleme si pentru mine si pentru altii?