NU POȚI ÎMPLINI AȘTEPTĂRILE TUTUROR

„Avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat” (Romani 12:6)

Când oameni diferiți așteaptă lucruri diferite de la noi, și când toți trag de noi în toate părțile, acele așteptări se adună asemenea unui munte și ne îngroapă. Oare te simți și tu astăzi îngropat sub maldărul așteptărilor tuturor? Dacă da, iată la ce ne îndeamnă Pavel: „să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simțiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credință pe care a împărțit-o Dumnezeu fiecăruia. Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, și mădularele n-au toate aceeași slujbă, tot așa, și noi… alcătuim un singur trup în Hristos…” (Romani 12:3-5). Toți ne dorim ca ceilalți să fie mulțumiți de noi, dar în același timp trebuie să înțelegem că adeseori ei au așteptări nerealiste de la noi, uneori chiar egoiste. Și atunci, de ce nu spunem pur și simplu „nu”? 1) Pentru că ne e teamă de oameni. Vrem să fim iubiți și ne temem să nu fim respinși. 2) Din mândrie. Dacă Dumnezeu ți-ar fi dat un singur dar, El nu ți-ar da o misiune care necesită două daruri. Nu lăsa ca mândria să te facă să iei asupra ta mai mult decât poți duce, doar pentru a avea aprobarea oamenilor. 3) Pentru că nu cunoști voia lui Dumnezeu pentru viața ta. Domnul Isus a zis: „nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.” (Ioan 5:30). Trebuie să cunoști voia lui Dumnezeu și să fii dedicat, altfel oamenii își vor impune voia și planurile lor în viața ta. 4) Pentru că încerci să semeni cu altcineva. Dar noi „avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat…” (Romani 12:6). Dacă Dumnezeu nu ți-a dat darul de a face un anumit lucru, fie vei greși, fie vei cădea sub povara lui. Înțelege că nu ești chemat să împlinești așteptările tuturor!