NU POT

NU POT


In Iosua 15 :63 si 17:12, citim despre cei din semintia lui Iuda, ca" n-au putut izgoni pe iebusitii care locuiau la Ierusalim", iar despre fiii lui Manase, ca n-au putut sa izgoneasca pe locuitorii din aceste cetati, si canaanitii au izbutit astfel sa ramana in tara aceasta.
E de mirare acest fapt, pentru ca poporul evreu primise de la Domnul promisiunea:
Iosua 3:10
"Domnul va izgoni dinaintea voastra pe canaaniti, ...pe iebusiti"
Deuteronom 28:13, 14
"Daca vei asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului tau, ..daca le vei pazi si le vei implini..."
Deci era la mijloc si un "daca".
Inseamna ca era o problema. Care era aceasta?
Domnul spusese in Deuteronom 2:31:
"Acum incep sa-ti dau,...incepe si tu dar sa iei in stapanire tara ca s-o mostenesti ."
Ce trist, Dumnezeu sa-ti dea , iar tu sa nu vrei sa iei...
Ni se pare nepotrivita aceasta atitudine. Dar e atat de adevarata!
Nu e toata omenirea in aceasta situatie?
N-a murit Domnul Isus pentru pacatele lumii intregi?
Atunci de ce nu e mantuita intreaga lume?
Multi spun: "m-as pocai, dar NU POT sa las tutunul, bautura, vorbele urate, minciuna"...
E adevarat ca singur nu poti, dar Domnul Isus a murit pentru pacatele noastre, el le-a biruit, noi trebuie doar sa credem si sa luam pentru noi biruinta Sa si "sa intram si noi, sa stapanim ".
Dar, de cele mai multe "Nu pot"inseamna "Nu vreau".
E ca si cum, stiind cineva ca suntem intr-o situatie financiara critica, ne-ar trimite niste bani si ne-ar anunta: "Du-te la posta si ridica-ti banii pe care ti i-am trimis si plateste-ti datoriile", iar noi am sta in continuare inglodati in datorii , dar n-am merge sa luam banii trimisi.
Am face careva din noi acest lucru? Nu, cu siguranta nu!
Atunci, de ce pe taram spiritual , o facem de atatea ori?
-De ce mai e minciuna, cand Domnul Isus este "calea, ADEVARUL, si viata?
-De ce e cearta, neintelegere, cand Domnul Isus este Domnul pacii?"
-De ce mai e manie si mandrie, daca Domnul Isus este "bland si smerit cu inima?
-De ce ne plangem de singuratate, daca Domnul Isus zis "Eu sunt cu voi in toate zilele"?
-De ce tinem suparare pe cineva, daca Domnul Isus s-a rugat pentru cei care-l rastigneau, zicand;"iarta-i, Tata, ca nu stiu ce fac"?
-De ce in casniciile crestine mai mai sunt neintelegeri, neimpliniri?
-De ce?De ce?
Pentru ca spunem "NU POT".
Dar "nu ne uitam tinta la capetenia si desavarsirea credintei noastre, care pentru bucuria care-I era pusa inainte, a suferit crucea ,a dispretuit rusinea , si sta la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu".
Nu cumva mai avem "iebusiti si canaaniti" printre noi?
Domnul i-a avertizat pe evrei , ca daca nu vor distruge popoarele din Canaan, acestia vor avea totdeauna "spini in ochi si ghimpi in coaste".
Daca mai avem "spini si ghimpi", sa ne uitam cu atentie in viata noastra, ca sigur mai e vreun "iebusit ori vreun canaanit" al pacatului!
Ne place sa luam pentru noi binecuvantarea din Deuteronom 28:5, 6, unde se spune: "cosnita si postava ta vor fi binecuvantate, vei fi binecuvantat la venirea ta si la plecarea ta", dar nu prea tinem seama totdeauna de "vistieria inimii", despre care Domnul Isus spune:
"Din prisosul inimii vorbeste gura. Omul bun scoate lucruri bune, din vistieria buna a inimii lui; dar omul rau scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.Va spun ca, in ziua judecatii, oamenii vor da socoteala de orice cuvant nefolositor pe care-l vor fi rostit".
Nu se poate sa ai "lucruri rele " in vistieria inimii" si sa speri ca "postava si cosnita " iti vor fi binecuvantate".
Domnul Isus nu i-a certat pe cei straini de Dumnezeu, pe vamesi si pacatosi, ci i-a certat pe cei cu legea in maini, pe farisei.
Lor le reproseaza ca stiu "sa curete partea din afara a blidului, dar inlauntru sunt plini de rapire si necumpatare".
Iar astazi nu-i cearta pe pagani, pe atei, ci pe crestini.

La indemnul Lui Iosua, poporul evreu lupta impotriva iebusitilor si canaanitilor, .
In Judecatori1:8,9 citim:
"Fiii lui Iuda au pornit lupta impotriva Ierusalimului si l-au luat; l-au trecut prin acutisul sabiei si au dat foc cetatii...Iuda a pornit impotriva canaanitilor."
Se pare insa ca n-au vegheat in tot timpul, caci iarasi erau iebusiti mult mai tarziu, in vremea imparatului David.
2 Samuel 5:6
"Imparatul a mers cu oamenii lui asupra Ierusalimului, impotriva iebusitilor, locuitorii tarii".[cum, tot iebusitii erau si atunci locuitorii Ierusalimului?]
ASCULTAREA de Domnul si vegherea, nu ne dau binecuvantari, ci NE AJUTA SA INTRAM IN POSESIA LOR. Ele sunt deja lasate la dispozitia noastra, noi doar trebuie "sa intram in ele".
De aceea, Iosua a zis poporului:
"Pana cand va veti lenevi sa mergeti sa luati in stapanire tara pe care v-a dat-o Domnul, Dumnezeul parintilor vostri?"
Iar celor din semintia lui Iosif, care cereau o mostenire mai mare, pentru ca" erau o semintie mare", le-a spus:
"Daca sunteti un popor mare la numar, suiti-va in padure si taiati-o, ca sa va faceti loc..."-Iosua17:15
Nici noi sa nu credem, ca daca suntem crestini , vom primi rasplata unor "sfinti", doar pentru asta, daca nu "defrisam " padurea paganismului de langa noi.
Domnul Isus a spus ucenicilor Lui: Tatal Meu lucreaza pana acum, si Eu de asemenea lucrez."
De aceea insista atat de mult Apostolul Pavel sa ne lamureasca in atatea randuri:
1 Tes. 5:5,6
" noi suntem fii ai luminii si fii ai zilei .Noi nu suntem fii ai noptii, nici ai intunericului".
De aceea sa nu dormim ca ceilalti, ci sa veghem si sa fim treji".
Tit 3:8
"Cei ce au crezut in Dumnezeu sa caute sa fie cei dintai in fapte bune".
Evrei 3:12
"Luati seama, dar, fratilor, ca niciunul dintre voi sa n-aiba o inima rea si necredincioasa, care sa va desparta de Dumnezeul cel Viu."
Romani 8:13
"Asadar, fratilor, noi nu mai datoram nimic firii pamantesti, ca sa traim dupa indemnurile ei. Daca traiti dupa indemnurile ei, veti muri;dar daca prin Duhul, faceti sa moara faptele trupului, veti trai".
La fel ne indeamna si Ap. Ioan:
1Ioan 3:6
"Oricine ramane in El, nu pacatuieste; oricine pacatuieste, nu l-a vazut, nici nu l-a cunoscut".
1 Ioan 2:28
"Si acum, copilasilor, ramaneti in El,pentru ca atunci cand se va arata El, sa avem indrasneala, si la venirea Lui sa nu ramanem de rusine si departati de El.

Nimicirea definitiva a pacatului, seamana cu distrugerea unor paraziti.
Dupa anii grei de razboi, cand situatia economica era foarte grea, o familie de la tara avea mai multi copii.
Unul din ei, a vrut sa mearga neaparat la scoala, la oras.
Si-a luat cateva lucrusoare si cativa banuti, care erau in casa, si , cu toate insistentele parintilor de a amana plecarea, el n-a vrut sa asculte si a plecat.
Si-a gasit o camaruta in care sa stea cu chirie, impreuna cu alti baieti, colegi de scoala.
Mama lui il rugase sa nu se grabeasca, sa astepte pana va merge ea sa vada camera, s-o curete, inainte de a locui in ea.
Dar el n-a vrut, si s-a mutat in ea, asa cum era.
Nu peste multa vreme , i-a scris mamei sa vina neaparat, ca are probleme cu camera.
Ce se intamplase?
Cei ce locuisera inaintea baiatului in acea camera, avusesera paduchi de lemn, numiti si plosnite.
Aceste insecte raman vii multa vreme, ascunse chiar si in mobila, asa ca toate lucrusoarele baiatului se infectasera cu acesti paraziti si nu putea scapa de ele, mai ales ca pe vremea aceea nu existau insecticide puternice.
Dar mama baiatului a stiut ce sa faca; a ars toate lucrurile, chiar si mobilierul saracacios, si apoi a curatat peretii,si i-a varuit din nou.
Cu multa munca, a reusit sa sa-l scape de acei paraziti.
La fel se intampla si in viata spirituala, trebuie "nimicite cu desavarsire" " toate lucrurile rele din inima, pentru ca altfel, ele vor iesi si vor produce amaraciune, vor fi" spini in ochi si ghimpi in coaste"

Doamne Isuse, arde Tu, cu puterea Duhului Tau sfant, tot ce nu e dupa voia Ta in viata tuturor copiilor lui Dumnezeu!
Si ajuta-ne sa facem ce ne indeamna cuvantul Tau, la 2 Petru 1:5,6:
"Dati-va si voi toate silintele, sa uniti cu credinta voastra fapta, cu fapta cunostinta; cu cunostinta ,infranarea; cu infranarea , rabdarea; cu rabdarea , evlavia; cu evlavia, dragostea de frati; cu dragostea de frati, iubirea de oameni .