Nu plangeti!

Un tînăr, bun credincios, la vîrsta de 21 ani suferea de tuberculoză şi era aproape de clipa plecării în veşnicie. Pe toţi cei ce veneau să-l viziteze, el îi îndemna să-şi predea viaţa Domnului, într-o zi, el a spus părinţilor că i s-a descoperit că în două săptămîni va muri, dar el era plin de bucurie că pleacă la Mîntuitorul său şi cînta întruna. Cînd s-au împlinit cele două săptămîni, în timp ce era înconjurat de toţi ai casei, el a închis ochii şi a trecut în veşnicie. Mamă-sa, plină de durere, a început să se bocească, iar un frate mai tînăr a început să strige: "Nicule, nu muri! Nicule, nu muri!" După cîtva timp de plîns, o soră a lui, care era la picioare, le-a zis: "Tăceţi, că mişcă din pleoa­pe!" Toţi îl priviră încremeniţi. El deschise ochii, îi privi şi le zise: "Nu plîngeţi după mine. Am fost cu Domnul Isus şi gloria şi splendorile sînt minunate. Ţipetele voastre m-au îndurerat şi am cerut îngăduinţă să vin să vă spun să nu plîngeţi, ci să fiţi veseli. Am promis că n-am să vă spun secretele pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru sfinţii Săi, dar aş vrea să ştiţi că e cu mult mai minunat decît îşi poate imagina cineva". O lumină cerească radia pe faţa lui suptă de boală. Le-a mai făcut un semn cu mîna şi a plecat din nou în veşnicie.