NU-I DA UITĂRII PE CEI CARE TE-AU AJUTAT!

„Mulţumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi.” (Filipeni 1:3)

Apostolul Pavel le-a fost întotdeauna recunoscător celor care l-au ajutat. El spune: „Mulţumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi… pentru partea pe care o luaţi la Evanghelie din cea dintâi zi până acum.” (Filipeni 1:3-5). „Ştiţi voi înşivă, filipenilor, că… nicio Biserică n-a avut legătură cu mine în ceea ce priveşte „darea” şi „primirea” afară de voi. Căci mi-aţi trimis în Tesalonic, o dată şi chiar de două ori, ceva pentru nevoile mele. Nu că umblu după daruri. Dimpotrivă, umblu după câştigul care prisoseşte în folosul vostru.” (Filipeni 4:15-17) Apoi le scrie și le mulțumește credincioșilor din Tesalonic: „Trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraţilor, cum se şi cuvine… pentru statornicia şi credinţa voastră în toate prigonirile şi necazurile pe care le suferiţi.” (2 Tesaloniceni 1:3-4) Autoarea Barbara Glanz scrie despre un domn care și-a adus aminte de profesoara sa de literatură din clasa a opta. El i-a scris o scrisoare și a primit acest răspuns: „Nici nu vă dați seama cât de mult a însemnat scrisoarea dumneavoastră pentru mine. Am 83 de ani și locuiesc singură. Prietenii mei au murit. Familia mea a murit. Am fost profesoară timp de 50 de ani și scrisoarea dumneavoastră a fost prima scrisoare de mulțumire pe care am primit-o vreodată de la un elev. Uneori, mă întreb ce am făcut cu viața mea. Voi citi și voi reciti această scrisoare până în ziua în care voi muri!” În mod ironic, fusese profesoara despre care foștii elevii povesteau cel mai mult la aniversările periodice ale clasei, însă nimeni nu-i spusese lucrul acesta! Trist, nu-i așa? Manifestarea aprecierii costă atât de puțin în materie de timp și bani, dar poate fi mai valoroasă decât toate comorile, pentru acea persoană. Așadar, gândește-te: cui ai putea să-i trimiți un mesaj de apreciere, astăzi?!