Nu fii curios...

Nu fii curios să ştii cum trăiesc alţii şi nu alerga după umbra deşertăciunii

 1. Fiule, să nu fii curios să afli ce zic şi ce fac alţii, şi să nu te încarci cu griji deşarte. Ce-ţi pasă ţie de cutare sau cutare? "Tu vino după Mine". Ce-ţi pasă ţie că acela este făcut aşa sau aşa, că celălalt lucrează sau vorbeşte aşa? Tu n-ai să răspunzi pentru alţii; ci pentru tine ai să dai seama. De ce te amesteci unde n-ai treabă? Iată că Eu cunosc pe toţi cum sunt, Eu văd toate cîte se fac sub soare şi cum stă fiecarte: ce gîndeşte, ce voieşte şi încotro se îndreaptă ostenelile lui. Lasă deci toate în mîna Mea. Tu fii pe pace şi lasă pe cel zbuciumat să alerge şi să se frămînte cît vrea. Căci orice va zice şi va face, tot peste capul lui va cădea; căci pe Mine nu Mă poate înşela.

 2. Nu alerga după umbra aceea care se zice "nume mare", nici după deşertăciunea amăgitoare de a avea prieteni şi cunoştinţe fără număr şi a fi iubit de mulţi, căci toate acestea dau naştere la multe griji şi întunecă inima cu dese supărări. Ci ia aminte la glasul Meu care adeseori se îndreaptă spre sufletul tău, vrînd să-ţi descopere tainele Mele, ia seama ca nu cumva grija lumească să-i închidă uşa inimii tale. Gîndeşte-te la viitor, veghează, roagă-te neîncetat şi fii totdeauna smerit.