Nu e nimeni?

Alexander Duff a fost un bun misionar în India. La bătrîneţe s-a întors să moară în Scoţia. Ajuns acasă, a luat parte la o conferinţă anuală a bisericilor. Acolo, el a făcut apel ca unii din cei prezenţi să meargă misionari în India. El şi-a depus tot sufletul în acest apel, dar deodată a căzut leşinat. Imediat au sărit cîţiva, 1-au luat pe braţe şi 1-au dus într-o cameră anexă, iar un frate medic îi examina inima, în timpul acesta el şi-a revenit în fire şi a întrebat: "Unde sînt?" - "Staţi liniştit, i-a zis medicul, inima Dumnea¬voastră e prea slabă". - "Dar nu mi-am terminat apelul, duceţi-mă înapoi". - "Nu se poate, sînteţi prea slăbit, trebuie să staţi liniştit", zise medicul. Dar el făcu o sforţare şi se ridică, hotărîrea lui biruind neputinţa. Cu medicul de o parte şi cu preşedintele conferinţei de alta, se întoarse în
auditoriu. Toţi, în semn de respect, s-au ridicat în picioare, iar el şi-a continuat apelul: "Cînd regina Victoria cheamă voluntari pentru India, sute de tineri se prezintă, iar cînd Regele regilor, Isus, cheamă, nu e nimeni?" Apoi făcu o pauză. După ce respiră de cîteva ori, continuă: "Cu adevă¬rat nu e nimeni? Scoţia nu mai are fii pe care să-i trimită în India?" Din nou făcu o pauză. Apoi zise: "Bine, dacă Scoţia nu mai are aşa tineri, atunci bătrîn şi neputincios cum sînt, mă voi întoarce eu în India şi, chiar dacă nu mai pot să predic, voi sta să mor pe malurile Gangelui, ca ei să ştie că este cineva căruia îi pasă de sufletele lor". Deodată, o seamă de tineri se ridicară în picioare, ca răspuns că ei sînt gata să meargă în India.
Ogorul Evangheliei are nevoie de lucrători. Nu vrei să fii şi tu unul care să răspunzi chemării cereşti?