No God !

NO GOD – NU LUI DUMNEZEU! (corespondenţă)

Am citit, nu demult în revista Vremea de acum a voastră, a fraților din Bruxelles, e adevărat era un număr mai vechi, dar acolo am citit, un text lăudativ la adresa Uniunii Europene: “... Imnul UE este Odă Bucuriei, unul dintre cele mai vibrante cântece creştine.

... Etapele parcurse până aici s-au derulat în deplină înţelegere, numai pe bază de acorduri şi tratate, fără arme şi bombe, şi vărsări de sânge, cu trimitere la Războiul de Secesiune dintre Nordul şi Sudul Americii, în urma căruia s-a proclamat United States of America.

... Stindardul Uniunii are culoarea cerului, şi cele douăsprezece steluţe ne duc cu gândul la apostoli, seminţii, porţi, toate simboluri biblice de adâncă rezonanţă. (... )”

Poate nevrând să între în detalii autorul nu pomenea despre forma stelelor de pe drapelul Uniunii, drept care îl întreb eu pe cuviosul cititor: dacă îţi aminteşti - dragule - câte colţuri au stelele de pe steagul care de acum flutură peste tot, circulă cu fiecare limuzină? E vorba de Steaua lui David în şase colţuri? Sau e steaua/stema comunistă şi islamistă cu 5 colţuri? !

Pentru că în zilele noastre sunt atât de puţini acei care se apleacă să cerceteze lucrurile în profunzimea lor, am găsit de cuviinţă, dragule, să te invit ca împreună să spargem coaja de nucă pentru a-i descoperi, şi dacă e bun şi copt, să-i savurăm miezul, iar de nu... s-o ştim”.

Zilele trecute am revăzut, pe BBC, partea finală (aprox. 30 min) din filmul Titanic. Era, așa cum bine știtți, scena scufundării faimosului vapor despre care s-a spus că “nici Dumnezeu nu-l poate scufunda!” Ceea ce mi-a atras în mod deosebit atenția a fost grupul de oameni, aflați în acele momente în culmea disperării adunați în jurul capelanului. Probabil că s-au pocăit atunci, în acele ceasuri de groază, oameni care “daca Dumnezeu ar fi fost ‘mai bun’…” nu s-ar fi pocăit niciodată! ! S-au pocăit și s-au botezat; fără cateheză. Era de-a dreptul caraghios să vezi că, în doar câteva ceasuri aroganța se transformase în umilință.

Mi-am amintit atunci de interviul cu proiectantul celor doua turnuri The Twin Towers, la scurt timp după ce acestea s-au prăbușit. Acesta, creștin fiind, spunea: “când mi s-a încredințat acest proiect, cu precizarea că cele două turnuri vor simboliza victoria supremă a omului, …că în final omul se va ridica mai presus de tot și toate…, mi s-a tăiat răsuflarea”. Omul …without God… sub biroul la care a ajuns (sau “s-a ajuns”) și care acum nu era decât dărâmături ce îi slujeau de ascunziș… V-ați gândit vreodată care a fost subiectul principal – îndrăznesc să spun unicul subiect – pentru cei care nu au murit în primele ore de după atentat, în acele clipe de coșmar? Îmi închipui ici-colo câte-un “Shall we say a prayer, man?”… “Can you pray” … “I did pray once… long ago… at the sundayschool…”

Mi-am mai amintit atunci de cei de pe Titanic, de valurile mării, de soldaţii din Vietnam... de morţii de la Aushwitz... de satele noastre pustiite de invaziile barbare, turce, ruse; de cetăţile lor puţin întărite...

Biblia ne vorbește de cei care s-au apucat să zidească Turnul Babel…

M-am gândit apoi la cei mai mulți oameni, care își construiesc ‘turnurile’ lor pline de ‘siguranţă’, din care turnuri să-și privească semenii cu aroganță, cu aere de superioritate…

…O dată Domnul Isus trecea pe un drum de țară în drumul Său spre Ierihon. Oprindu-se sub un pom a zis unuia dintre cei mari, asigurat și el de toate părțile: ”Zachee, dă-te jos…”

Dar astăzi pământul parcă devine neprietenos; unii nu mai vor să-l locuiască în pace, iar alții vor pacea, dar nu și ascultarea de Cel ce o poate da. Ei se înalţă şi se răzvrătesc împotriva Creatorului.

…În Suedia, Dumnezeu nu mai are drepturi! S-a votat legea care interzice predarea religiilor în școli; chiar si în cele creștine! O ţară, fostă creştină, foarte dezvoltată, în care doar maimuțele mai au drepturi; le-ar putea duce şi la biserică pentru că lăcaşurile de închinare au rămas şi aşa, din păcate, goale... . În Anglia, o alta lege așteaptă să fie aprobată. Aceasta interzice părinților să-si educe copiii după principiile Bibliei! Un NU hotărât, (adică ipocrit şi nebunesc creationismului! Dar de ce mi-au trecut toate acestea prin minte? Pentru că, spune Biblia, “Cel neprihănit își pune la inimă aceste lucruri” Ei, dacă ați fi citit și crezut Biblia, ați fi putut afla aceste lucruri de pe paginile ei. Dar cum mulți nu se mai ostenesc cu Scripturile Vechi, îndrăznesc, dragilor, să reproduc aici pentru voi câteva din comandamentele de bază ale Cuvântului lui Dumnezeu; dar mai înainte de asta să-mi îngăduiți să intru pentru o clipă și în pielea voastră: Dacă m-aş intitula semeţ “Cetățean liber al Europei Unite”, minune întâmplată sub ochii noștri, atunci aș putea să proclam cu emfază: “Am reușit să-L alungăm pe Dumnezeu din şcolile noastre, din cărţile noastre, din inimile noastre şi din vieţile noastre(!), dar aş tresări la vibraţia puţinului ce ne-a mai rămas din zestrea străbună a Europei creştine, la reverberaţia Cuvântului revelat: Nu vom reuşi să-L alungăm niciodată din... moartea noastră! Oricum, Dumnezeu nu se lasă să fie batjocorit și dacă El nu pedepsește lumea pentru păcat, va trebui să-și ceară scuze de la Sodoma și Gomora - auzeam cândva, undeva...

Aş vrea să-i dau dreptate fratelui şi confratelui meu din ţara vecină, dragul de el, şi asta în sensul că pentru mulţi din fraţii noştri de neam şi sânge, deschiderea largă a porţilor Europei bogate pentru oropsiţii români se aseamănă oarecum cu intrarea israeliţilor în Canaan. Piatră de hotar în existenţa noastră umană, intrarea în Europa, viaţa trăită pe alte coordonate materiale în țările îmbuibate din vestul continentului s-ar putea să devină şi piatră de poticnire pentru credinţa multora dintre noi. Fără îndoială că o Europă unită, împăcată şi îndestulată este un deziderat al fiecărui cetăţean al ei. Dar pe plan spiritual lucrurile stau mai altfel: stelele au o strălucire tainică, ascunsă, prevestitoare de binecuvântări sau de blestem.

Pe cântarul dreptăţii veșniciei, adeverit de filele îngălbenite ale Scripturilor Sfinte, când oamenilor le merge bine, ei uită de Dumnezeu.

Iată un pasaj biblic suficient de elocvent pentru înţelegerea, şi chiar pentru alegerea vieţii tale:

“Când vei mânca și te vei sătura, să binecuvântezi pe Domnul, Dumnezeul tău, pentru țara cea bună pe care ți-a dat-o. Vezi să nu uiți pe Domnul, Dumnezeul tău, pâna acolo încât să nu păzești poruncile, rânduielile și legile Lui, pe care ți le dau azi. Când vei mânca și te vei sătura, când vei zidi și vei locui în case frumoase, când vei vedea… mărindu-ți-se argintul și aurul, și crescându-ți tot ce ai, ia seama să nu ți se umfle inima de mândrie și să nu uiți pe Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului, din casa robiei; Vezi să nu zici în inima ta: "Tăria mea și puterea mâinii mele mi-au câștigat aceste bogății… Dacă vei uita pe Domnul, Dumnezeul tău, și vei merge după alți dumnezei, dacă le vei sluji și te vei închina înaintea lor, vă spun hotărât azi ca veți pieri. “ (Deuteronomul cap. 8)

Acum cred că ar trebui să-ţi spun, dragule, şi câteva cuvinte despre Sodoma şi Gomora, despre Ierihon şi Piramide, despre Atena şi Roma, despre toţi puternicii lumii fără Dumnezeu. Toţi au pierit fără El! Tu însă fii înţelept fiule, şi alege viaţa, căci viaţa o avem în Dumnezeu. Europa Unită nu ne dă mai mult decât condiţii mai uşoare să ne câştigăm confortul, pâinea, îmbrăcămintea... Dar viaţa cuiva nu stă în mulţimea bogăţiilor lui, ci în Hristos Domnul. El este Începătorul Vieţii; în veci glorie Lui. Amin. În lumina acestui cuvânt biblic, nici măcar abundenţa de mijloace şi bunuri pentru viaţa pământească de care Europa prosperă dispune nu este o chezăşie pentru viitor. Bogăţia de azi, Domnul o poate preface ca mâine în sărăcie, pacea şi liniştea pot fi înşelătoare, şi să se năruie într-o clipă sub ameninţările teroriste, ori sub cataclismele naturii.

Fără Dumnezeu No God! nici măcar această viaţă vremelnică şi plină de durere nu este viaţă, căci totul e pustiu şi moarte fără de EL.

​

Corespondenţă Eindhoven – Bruxelles, ianuarie 2008

Dan Brancea & Harie Botezean