Nimicuri

Nu ajută pe nimeni nimicurile. Nimicurile sunt acele lucruri pe care le poţi face despărţit de Cristos Isus. El a spus că “despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic”, dar mulţi fac totuşi atât de multe şi nu-şi dau seama că fac NIMIC de fapt. Ce nu este din Duhul Sfânt este un nimic şi nevrednic de atenţie. Tatăl nu este interesat de ceea ce nu este născut de Duhul Său Cel sfânt.

Aceste cuvinte s-ar putea să te deranjeze, dar nădăjduiesc că va fi o “deranjare” care va produce încă o spărtură prin care să pătrundă lumina lui Dumnezeu într-o măsură mai mare. O “deranjare” care va genera ceva bun în termenii Duhului Sfânt. Toate cele ce-s făcute în maniera sistemului lumesc sunt nimicuri, dar nimicuri distrugatoare pentru că “ce este născut din carne este carne”.

Oricât de bun şi de minunat ar părea la suprafaţă acel lucru neveşnic, el îşi păstrează totuşi numele original: NIMICUL. Domnul a rostit în mod categoric că despărţiţi de El nu putem face nimic şi se ridică întrebarea: Cum reuşesc atâţia să realizeze atât de mult? R: Pentru că sunt nimicuri, iar nimicurile sunt uşoare. Sunt atât de uşoare ca nişte gunoaie ce plutesc pe suprafaţa apei. Cele grele stau pe fund, iar creştinii maturi fac “scufundări” şi găsesc “bogăţii durabile” (Proverbe 8:18), iar mai apoi spun: “Este tezaur…. în locuinţa Înţeleptului” (Proverbe 21:20). Şi în mod paradoxal, aceste nimicuri, aceste “uşurisme” produc oboseală omului iubitor de NIMIC. Un fenomen teribil: NIMIC uşor, dar obositor şi acaparator.

Cei care se îndeletincesc cu nimicul sunt aşadar duşmanii înţelepciunii. Nu pot fi numiţi pricepuţi. Un creştin autentic şi matur este un răscumpărător al vremii şi un bun ispravnic. Şi dacă aceştia, cei ce au ca preocupare nimicul, nu pot fi numiţi pricepuţi, cum sunt? Simpli/proşti. Departe de complexitatea Înţelepciunii şi de comorile acesteia.

Am spus că nimicurile sunt acele lucruri pe care le faci în lipsa lui Cristos. El a spus că despărţiţi de El nu putem face nimic, dar totuşi oamenii fac. Fac nimic. Dar slavă Domnului că este un Foc care va testa lucrarea fiecăruia. Ceea ce nu poartă amprenta lui Dumnezeu şi nu are semnătura veşniciei – iscălitura Duhului Sfânt – se numeşte NIMIC.

Domnul este un Dumnezeu bun şi îndurător, plin de compasiune, iar Înţelepciunea “stă în picioare pe vârful locurilor înalte, la răspântiile cărărilor. Strigă la porţi, la intrarea cetăţii, la venire înaintea uşilor” (Proverbe 8:2-3). Ea strigă: “Ascultaţi, căci voi vorbi despre lucruri măreţe, şi deschiderea buzelor mele va fi cu lucruri drepte” (Proverbe 8:6). Ce lucru frumos şi ce privilegiu extraordinar că Înţelepciunea “stă în picioare pe vârful locurilor înalte” pentru ca toţi să vadă şi să-i audă strigătul inflăcărat şi veşnic. Ea este interesată să ofere Viaţă şi favoare abundentă, iar chemarea ei este vastă şi plină de dragoste.

Înţelepciunea spune: “Binecuvântat este omul care Mă ascultă” (Proverbe 8:34).