Nici eu nu te osandesc

"`Nimeni, Doamne`, I-a raspuns ea. Si Isus i-a zis: `Nici Eu nu te osandesc. Du-te, si sa nu mai pacatuiesti`." (Ioan 8,11)

Cand si ultimul dintre acuzatori s-a retras din prezenta lui Isus, privirea Sa s-a oprit asupra victimei tremurande. Cuvintele Sale: "Cine dintre voi este fara pacat sa arunce cel dintai cu piatra in ea" ajunsesera la urechile ei ca o sentinta de moarte. Ea nu indraznea sa-si ridice ochii catre fata Mantuitorului, ci isi astepta in tacere, moartea. Isus nu daduse deoparte legea lui Moise si nici nu-Si asumase autoritatea Romei. El Isi pusese dusmanii in incurcatura, dar victima complotului lor ramasese acolo. Era adevarat ca ea comisese adulter si, prin aceasta, calcase Legea. Isus nu a scuzat fapta ei – El simtea repulsie fata de acest pacat (Matei 5,27-32), asa cum simtea si fata de cel al judecarii altora si al autoindreptatirii (Matei 7,1-5).
Ce avea sa se intample cu femeia? Ea continua sa stea ghemuita si umila inaintea lui Isus, in timp ce, din cand in cand, arunca tematoare cate o privire in jur. Aceia care o tarasera, nu demult, din patul pacatului si o aruncasera in mijlocul multimii adunate in curtea templului disparusera. Deodata, la urechile ei au ajuns cele mai frumoase cuvinte pe care le auzise vreodata. Isus i-a spus: "Nici Eu nu te osandesc. Du-te, si sa nu mai pacatuiesti". Cu inima zdrobita, ea s-a aruncat la picioarele lui Isus, exprimandu-si, printre suspine, iubirea plina de recunostinta si marturisindu-si pacatele cu lacrimi amare. Acesta a fost pentru ea inceputul uneu vieti noi, o viata de curatie si pace, devotata in slujba lui Dumnezeu. Femeia aceasta pocaita a devenit una dintre cele mai statornice urmase ale Lui. Prin iubire si devotament, pline de sacrificiu de sine, ea si-a exprimat recunostinta fata de harul Lui iertator".
Isus a venit in lume ca sa mantuiasca, si nu ca sa acuze si sa pedepseasca. "Dumnezeu, intr-adevar, n-a trimis pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca lumea sa fie mantuita prin El" (Ioan 3,17). Hristos cunoaste imprejurarile din viata fiecarui pacatos. Cu cat ne apasa mai multa vinovatie, cu atat avem mai multa nevoie de iubirea Sa divina, de simpatia si de iertarea Sa.