Nevoia de bărbaţi

Pavel, când a ajuns în Filipi, s-a dus glonţ pe malul apei, pentru că acolo era un grup de femei ce obişnuiau să se roage.

Tactica lui era ca, atunci când intra într-o cetate, să se ducă mai întâi în sinagogă şi să-L vestească pe Isus, pentru că aşa spusese şi bisericii din Roma „întâi iudeului”. În Filipi nu exista sinagogă, pentru că evreii farisei dăduseră legea cvorumului minian, ce reglementa că, pentru deschiderea unei sinagogi, e nevoie de 10 bărbaţi în stare să conducă. Luaseră ei hotărârea asta, ghidaţi după numărul minim de bărbaţi neprihăniţi ceruţi de Dumnezeu ca să nu distrugă Sodoma şi Gomora.

În Filipi nu erau asemenea bărbaţi, iar femeile nu intrau la socoteală. Prima biserică din Europa va fi deschisă în casa unei femei numită Lidia, care nici ea nu era din Filipi, ci din Tiatira, în Filipi având doar afaceri şi o casă. Dar nu despre Lidia scriu eu acum.

În statutul Cultului Penticostal se prevede că o biserică se poate deschide dacă are 20 membri, fără să se specifice dacă bărbaţi sau femei. Nu se specifică nici ce fel de bărbaţi să fie. Adică bărbaţi – bărbaţi, bărbaţi – moluşte, bărbaţi – zombi, bărbaţi - trişti.

Există o mare nevoie de bărbaţi în bisericile noastre, capabili să organizeze, să se jertfească, să lupte, să înveţe, să mustre. Bărbaţi acasă, şi abia apoi bărbaţi în biserică.

Evreii ziceau că, decât o sinagogă de păcălici şi femei, mai bine deloc, că pe termen lung e catastrofă, riscând să transformi biserica în creşă de copii. Dar riscul cel mai mare e să crească şi să înflorească Izabela, pe care androginii să o lase să conducă.

Plantatorii de biserici trebuie să ţină cont de istorie, care spune că amazoanele au prins puteri doar atunci când bărbaţii au început să se îndeletnicească trainic cu confecţionarea goblenurilor. (va urma)

Se spune că bărbaţii intră în politică datorită căsniciilor nefericite. Nu ştiu cât de temeinică e ideea aceasta dar ştiu că în slujirea lui Hristos intră acei bărbaţi ce au acasă liniştea, ajutorul şi înţelegerea necesare pentru a putea sluji eficient.

Nietzsche zicea că pe Socrate nevastă-sa Xantipa l-a făcut cel mai mare dialectician din Atena, întrucât filosoful nu avea cu cine vorbi acasă şi atunci, pe stradă, intra în vorbă când cu unul, când cu altul. Să fie oare acesta secretul predicilor lungi a unor confraţi ai mei? Să nu aibă cu cine conversa acasă?

E nevoie de Marta, Maria, Maria Magdalena, Lidia şi atâtea alte femei. Ele au locul lor în câmpul Evangheliei, dar ele nu pot suplini lipsa lui Pavel, Luca, Barnaba şi Petru.

Noi suntem împreună slujitori şi de aceea e nevoie ca şi partea bărbătească din biserici să fie reprezentativă, când se aduce jertfa. La crucea lui Hristos erau trei femei şi un bărbat, iar proporţia de atunci se păstrează în biserici şi azi. Numai că în mintea noastră apostolul Ioan a prins chip de Maria Magdalena, minţiţi fiind de înclinaţiile suspecte ale lui Leonardo da Vinci.

E nevoie de bărbaţi. Ridicaţi-vă din nepăsare, plictiseală, hobby-uri, ridicaţi-vă din maşini şi din faţa calculatoarelor şi puneţi-vă pe treabă. E nevoie de voi mai mult ca oricând.

Dacă nu, atunci puneţi-vă şi batic pe cap pentru că e o ruşine să vă rugaţi cu capul descoperit.

                                                                                                    V l a d i m ir _ P u s t a n