Neprihănit și fericit

Romani 4:6-8.”Tot astfel și David numește fericit pe omul acela, pe care Dumnezeu fără fapte, îl socotește neprihănit.”Ferice ” zice el ”de aceia ale căror fărădelegi sunt iertate și ale căror păcate sunt acoperite! Ferice de omul, căruia nu-i ține Domnul în seamă păcatul!”

Omul și faptele lui, care nu-l ajută la nimic înaintea lui Dumnezeu, ca EL să-l socotească NEPRIHĂNIT, SFÂNT și DREPT pentru a intra triumfal în Împărăția LUI. Faptele au de a face cu sufletul și trupul omului, care pot fi făcute și de un om nenăscut din nou. În Lege se făceau fapte pentru a intra în grația lui Dumnezeu, însă nu a fost cu putință. Avraam avea fapte și putea să se laude cu ele, dar nu înaintea Domnului, însă neprihănirea lui a primit-o fiindcă a crezut pe Dumnezeu și i s-a socotit neprihănire. Un astfel de om, cu o astfel de neprihănire, a lui Isus are faptele pregătite de Hristos ca să umble în ele, ca roadă a neprihăniri care se primește prin credință.

Omul care nu are fapte, dar care crede în Domnul Isus Hristos că-l socotește neprihănit, sfânt, drept pe baza jertfei LUI, credința aceasta i se socotește NEPRIHĂNIRE. Acest om este numit FERICIT, pentru că Dumnezeu fără fapte l-a socotit NEPRIHĂNIT, fărădelegile lui au fost iertate și păcatele ispășite. Credința și neprihănirea au de a face cu duhul nostru, acolo are loc sfințirea și neprihănirea, acolo Duhul Sfânt și-a așezat reședința în urma nașteri din nou, duhul nostru s-a unit cu Duhul lui Dumnezeu devenind UNA și are loc în continuare lucrarea de regenerare a sufletului și a trupului nostru, care vor primi direcții pentru ca mintea să fie înnoită cu Cuvântul lui Dumnezeu, ca omul să crească destoinic pentru Împărăția cerului, duh, suflet și trup. Pavel vorbește foarte frumos:

Romani 4:3-5.”Căci ce zice Scriptura?”Avraam a crezut pe Dumnezeu și aceasta i s-a socotit neprihănire. Însă, celui ce lucrează (face fapte), plata cuvenită lui i se socotește nu ca un har, ci ca ceva datorat; pe când celui ce nu lucrează (nu face fapte), ci crede în Cel ce socotește pe păcătos neprihănit, credința pe care o are el, îi este socotită ca neprihănire.”

Mulțumim Tată pentru această neprihănire, sfințire, dreptate a Ta, care ne-ai dat-o în meritul jertfei Fiului Tău, Isus Hristos, care de bună voia LUI, ne-a născut din nou la cruce, socotindu-ne neprihăniți fără nici un merit ori fapte ale noastre, ci prin har și credință și mai mult Duhul Tău cel Sfânt L-ai trimis la noi aici pe pământ să fie cu noi și în noi, pentru totdeauna. Suntem cei mai fericiți oameni de pe pământ, suntem ”fiii„ Tăi, moștenitori ai Împărăției Tale. Ne închinăm și Te lăudăm Tată, Isuse și Duhule Sfânt!