Neprihănirea vs. păcatul

Neprihănirea vs. păcatul

”Neprihănirea înalță pe un popor, dar păcatul este rușinea popoarelor.” Proverbe 14:34. Cartea Proverbe a fost scrisă înainte de moartea și învierea Domnului Isus. Neprihănirea lui Dumnezeu nu putea să fie atinsă de om, ci doar parțial, omul încerca să câștige neprihănirea, prin forțele lui, faptele lui, prin binele lui, azi reușea, mâine eșua. Despre viața asta trăită în această neprihănire, așa cum era ea trăită, autorul Proverbelor zice că ”neprihănirea înalță pe un popor.” Pentru un anume scop, ori biruință, poporul se sfințea ajustându-și viața după ceea ce Dumnezeu cerea să facă omul pentru sfințirea lui. Și în acest fel, în situații în care ajungea poporul, câștiga biruința. Neprihănirea aceasta se baza pe om, pe ce el face ca să câștige neprihănirea. Însă să vedem cum vedea Dumnezeu neprihănirea aceasta, pentru că dacă era bună, nu mai era nevoie de Hristos la cruce. În Romani este zugrăvit chipul omului, cu o astfel de neprihănire a lui. Capitol 3:10 zice ”. . după cum este scris: ”Nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar”. Dumnezeu nu cunoștea om neprihănit pe pământ. Deci nu este neprihănire pe pământ, decât neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credință. Cei ce astăzi sunt neprihăniți, adică drepți în fața lui Dumnezeu, sunt cei ce cred că prin credință, au primit neprihănirea Lui, dreptatea Lui, doar prin credință, fără nimic de la ei.”Neprihănirea” aceasta este vie și nu moartă. Să vedem cum vedea Isaia când profețea despre ”neprihănirea” care avea să vină și a și venit, în Hristos, la cruce. Isaia 32:17. „Lucrarea ”neprihănirii” va fi pacea, roada ”neprihănirii” va fi odihna și liniștea pe vecie.” Poți ușor să verifici neprihănirea ta, dacă-i din Hristos, ori neprihănirea ta bazată pe puterile tale. Pacea, odihna și liniștea ta, a familiei tale, a bisericii tale, va fi doar din ”neprihănirea” lui Hristos, primită prin credință și care este vie, lucrătoare și duce mai departe la credință, vezi Romani 1:17. deci este ”neprihănire” care te crește și nu te lasă la ani de pocăință tot copil la minte, imatur în credință, care trebuie hrănit tot cu lăptic și nu ajunge niciodată să hrănească și el pe alți bebeluși născuți din nou, în Hristos. Caută în tine dacă ai în inima ta altceva decât ”pacea, odihna și liniștea”, neprihănirea, adică dreptatea este,”a ta” și nu din Hristos. Și ține bine minte că expresia ”eu am dreptate, eu nu am greșit, ci el, eu fac bine, ce fac și chiar așa dacă este, nu este ”pacea, odihna și liniștea lui Hristos, pentru că te-ai apărat singur, împotriva fratelui tău cu care trebuia să trăiești în pace și să-i dai pace. Dreptatea ori neprihănirea lui Hristos, mă iubește și pe mine și pe cel care neprihănirea ori drepatea mea personală, l-a marginalizat și l-a tulburat, l-a ațâțat. Neprihănirea omului care azi are dragoste mâine mânie și bârfă, niciodată nu lucrează ”neprihănirea” lui Dumnezeu. Dar ”neprihănirea ori dreptatea” lui Dumnezeu primită, în Hristos, întotdeauna lucrează: ”pacea, odihna și liniștea, mila, dragostea, iertarea, adică toată Roada Duhului. vezi Galateni 5:22. Proverbe zice că,”neprihănirea” înalță un popor”. Să ne gândim un pic; Poporul român nouăzeci la sută creștin, dacă ar avea ”neprihănirea adică dreptatea” lui Dumnezeu, cum ar arăta, pentru că este plin, plinuț de religie, numai că religia asta vestește, neprihănirea adică dreptatea omului, care nu-l mai înalță pe popor, ci îl coboară sub nivelul de vețuire a unui om moral, să nu zic creștin, fiind că moralitate nu înseamnă creștinism. Creștinul este din Hristos ca și Hristos. Dacă România creștină ar avea ”neprihănirea adică dreptatea lui Dumnezeu” și nu neprihănirea și dreptatea omului, prin faptul că a făcut fapte bune, sigur învățătura bisericii s-ar schimba, pentru că ”neprihănirea adică dreptatea lui Hristos, este vie și nu moartă, ca a omului. Și dacă-I vie înseamnă că lucrează, în mine, în tine și în popor și această ”neprihănire adică dreptate” te înalță pe tine, pe mine și un popor, dar păcatul a despărțit omul de Dumnezeu, pentru că păcatul este rușinea popoarelor, care au doar neprihănirea lor.

Mulțumesc Tată, pentru ”neprihănirea adică dreptatea” Ta pentru om, în Hristos. Mulțumesc Isus, că ai suferit crucea și ai disprețuit rușinea, pentru a putea fi noi,”neprihănirea, adică dreptatea lui Dumnezeu, în Tine. Mulțumesc Duhule Sfânt că ne descoperi tot mai mult ”neprihănirea lui Dumnezeu, în Hristos, ca să o putem primi și trăi, aici și o veșnicie cu Tine.