N-aveti trebuinta sa va invete cineva

"Cat despre voi, ungerea, pe care ati primit-o de la El, ramane in voi, si n-aveti trebuinta sa va invete cineva..." (1 Ioan 2:20-27).



Aici apostolul Ioan sfatuieste si insista ca ucenicii sa continue in invatatura care li s-a dat la inceput v.24: "Ce ati auzit de la inceput, aceea sa ramana in voi". Adevarul este mai vechi decat eroarea. Adevarul cu privire la Hristos care la inceput li s-a aratat sfintilor nu este de schimbat cu noutatile de ultima ora. Asa de siguri erau apostolii de adevarul pe care l-au primit cu privire la Hristos si de la El ca dupa luptele si suferintele lor, nici atunci nu au fost gata sa renunte la El.

Adevarul crestin pare sa fie un lucru invechit cu toate acestea este de recomandat. Aceasta afirmatie poate fi sustinuta prin aceste consideratiuni:

1. Sa invete din avantajul sacru pe care ei il vor primi prin aderarea la adevarul si credinta primitiva de la inceput. a) ei vor continua in unirea sfanta cu Dumnezeu si cu Hristos (v.24). "Daca ramane in voi ce ati auzit de la inceput si voi veti ramanea in Fiul si in Tatal". Este adevarul lui Hristos care ramane in noi, ceea ce ne face ca sa ne departam de pacat si sa ne unim cu Fiul lui Dumnezeu. Fiul este mijlocul prin care noi suntem uniti cu Tatal (Ioan 15:3-4); b) prin aceasta noi vom avea promisiunea unei vieti vesnice: "si aceasta este fagaduinta pe care ne-a facut-o El, viata vesnica" (v.25). Mare este fagaduinta pe care o face Dumnezeu slujitorilor Lui credinciosi, potrivita cu maretia, puterea si bunatatea Lui. Nimeni, in afara de Dumnezeu, nu poate da viata vesnica.

2. Adevarul a fost proclamat in scrierile apostolilor pentru ei si el scrie acestea cu scopul de a-i intari in credinta impotriva seducatorilor veacului acestuia: "v-am scris acestea in vederea acelora ce cauta sa va rataceasca" (v.26). Daca voi nu continuati in ceea ce ati auzit de la inceput, scrierile si serviciul bun pot fi in zadar. Noi ar trebui sa fim cu atentie ca nu cumva scrierile apostolice sau chiar intreaga Scriptura sa nu devina fara rod si fara nici o importanta (Osea 8:12).

3. Sa invete din binecuvantarile pe care le-au primit din cer: "ungerea pe care ati primit-o si care ramane cu voi" (v.27). Crestinii adevarati au o confirmare interioara a adevarului divin cu care sunt imbibati: Duhul Sfant l-a intiparit pe mintile si pe inimile lor. Se cuvine ca Domnul Isus sa aiba o marturisire constanta in inimile apostolilor Lui. Ungerea, turnarea darurilor harului peste credinciosii sinceri este un sigiliu al adevarului si invataturii lui Hristos, pentru ca nimeni nu da un asemenea sigiliu numai Dumnezeu (2 Cor. 1:21).

Aceasta ungere divina este laudata pe baza acestor considerente: a) este durabila si dainuieste; uleiul ori unguientul nu se usuca ca apa, ci ramane in noi v.27). Iluminarea divina pentru a fi luata in consideratie trebuie sa fie ceva care sa fie constanta si sa se continue. Ispite, siretlicuri si seduceri se ivesc. Ungerea trebuie sa ramana; b) este mai buna decat orice instruire umana: "nu aveti nevoie ca sa va invete cineva". Apostolii au fost invatati inainte de a fi unsi si acum invatatura este nimic in comparatie cu aceea (Iov 36:22). Ungerea divina nu inlocuieste invatatura apostolilor, ci sta deasupra; c) ea este o evidenta a adevarului si tot ce ea invata este adevarul infailibil. "Dupa cum ungerea Lui va invata despte toate lucrurile si este adevarata, si nu este o minciuna"; d) ea are o influenta de conservare: "ramaneti in El". Ea ne invata sa ramanem in Hristos si in acelas timp ne da asigurarea si securitatea noastra in el. "Si Cel ce v-a uns este Dumnezeu, care v-a si sigilat pentru El (2Cor. 1:21-22).

Avem noi ungerea aceia care ne invata cand sa vorbim si cand sa tacem, cand sa stam si cand sa actionam? Ungerea ne invata si ce este bine si ce este rau, ce trebuie sa primim si ce trebuie sa respingem. Daca nu avem ungerea divina, s-o cerem chiar acum.