Mireasma cunostintei

Textul - 2 Corinteni 2:14-17;
Versetul de memorat - 2 Corinteni2:14;

"Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poarta intotdeauna cu carul Lui de biruinta in Hristos, si care raspandeste prin noi in orice loc mireasma cunostintei Lui".


In acest verset Pavel multumeste lui Dumnezeu pentru mangaierea pe care au gasit-o in El, el si tovarasii lui de slujire, chiar si atunci cand Evanghelia nu a avut succes la toti. Succesul a fost diferit; unii au primit-o si au fost mantuiti la auzirea ei iar altii au respins-o si au pierit in pacatele lor. Multumirea apostolului era ca in toata munca lui si a tovarasilor lui au fost purtati intotdeauna cu carul de biruinta a lui Dumnezeu in Hristos si ca rezultat al acestei purtari, Dumnezeu putea raspandi prin ei mireasma cunostintei Lui. Cine este in Hristos este purtat cu carul Lui de biruinta. "Slujitorii credinciosi sunt acceptati de Dumnezeu, indiferent de succesul pe care-l au. Pastorii vor fi acceptati si recompensati nu potrivit succesului ci potrivit fidelitatii lor" (M. Henry).

"Care raspandeste prin noi in orice loc mireasma cunostintei Lui". Marturisesc ca am invatat superficial si am citat gresit acest verset de multe ori. Niciodata nu m-am gandit la ce fel de mireasma s-a referit Pavel. Sunt surpinsa de faptul ca cunostinta sau cunoasterea lui Isus are in sine o mireasma, o aroma placuta. Dar si mai surprinzator mi s-a parut faptul ca numai cel ce este in Hristos si purtat totdeauna cu carul de biruinta in Hristos, este cel ce poarta o aroma placuta in orice loc.
Fiecare da in afara aroma aceea cu care este umplut. Cu ceea ce este umplut omul, iese la suprafata prin ceea ce vorbim. Cand vorbesti cu cineva a carui gura miroase a alcool si mai rosteste cate o injuratura sau doua, imediat iti dai seama de ce este plin. Reversul, daca vorbesti cu cineva care are numai cuvinte frumoase, de apreciere la adresa altora si practica rugaciunea, citirea Bibliei, acest om raspandeste cu totul alta mireasma. "Din prisosul inimii vorbeste gura" a spus Domnul Isus, iar inteleptul Solomon, cu mult timp inainte de Domnul Isus, spunea: "Pazeste-ti inima mai mult ca orice, caci din ea ies izvoarele vietii". Pavel pune si o intrebare in v.16. El isi da seama ca lucrarea este mare si dificila si ca puterea este mica. Dar suficienta noastra este in Dumnezeu. Nimic nu putem fara El.

Meditatia zilei: Suntem noi purtati "totdeauna" cu carul Lui de biruinta in Hristos?