Mi-am uitat ochelarii!

"Atunci le-a deschis mintea, ca sa inteleaga Scripturile" (Luca 24:45).

Intr-o duminica dimineata, in biserica m-am asezat in spatele Anetei. Fratele care a condus ora de rugaciune, a citat cantarea 108. In momentul acela, am auzit-o pe Aneta spunand cu o mare dezamagire in glas:" Oh, mi-am uitat ochelarii acasa!" A incercat totusi sa caute cantarea, dar a pus-o imediat deoparte.

In momentul acela multe ganduri mi-au trecut prin minte. Am realizat nu atat importanta ochelarilor, ci cat de important este sa vezi. Ochelarii sunt niste mijloace ajutatoare ca sa putem vedea ce este scris, o lentila facuta in asemanarea ochiului uman care mareste pentru noi scrisul ca sa poata fi citit. Azi am citit ca s-au inventat si ochelari pentru Daltonisti, cei care nu pot altfel recunoaste culorile. Ce realizare minunata pentru cei care pana acum au vazut lumea intr-o culoare mohorata si plictisitoare.

In saptamana aceea, citisem in Evanghelia dupa Luca 24, doua versete: 31 si 45, care vorbesc despre doua deschideri: a ochilor si a inimii ucenilor ca sa vada si sa inteleaga Scripturile. Va puteti imagina fericirea si multumirea ucenicilor cand li s-a deschis ochii si mintea? Mai inainte, Scripturile erau ca si cartea de cantari pentru Aneta. Ea a tinut-o in mana, cantarea era scrisa in ea, dar ea nu putea citi. De cate ori le spusese Isus mai inainte de inviere, despre moartea si despre patima Sa in Ierusalim? Si totusi, ochii le erau impiedecati sa vada.

Am intalnit multi frati dezamagiti, care dupa multe incercari de a-i face pe altii sa accepte pe Domnul Isus si sa se pocaiasca, raman tot in starea lor de orbire si impietrire. Nimic nu se intampla pana cand Duhul Sfant nu le unge ochii cu alifia credintei ca sa vada ceea ce trebuie sa vada, sa inteleaga si sa primeasca ceea ce trebuie sa inteleaga si sa primeasca.

De aceea psalmistul se ruga: "Deschide-mi ochii ca sa vad lucrarile minunate ale Legii Tale" (ps.119:18). El nu a cerut ca sa i se deschida ochii sa-l poata vedea pe Dumnezeu, si nici macar cerul deschis, ci sa vada lucrarea minunata a Legii Lui si-i va fi de ajuns. Aceasta vedere este necesara pentru pamantul acesta. Este vederea credintei, a lucrurilor nadajduite. In timp ce multi cred in multe lucruri, totusi nu cred in Dumnezeu si lucrarea pe care El a desfasurat-o in omenire prin venirea Domnului Isus.

Acei ce au ochii deschisi umbla in lumina care o arunca Scripturile pe calea vietii lor, si ei nu se poticnesc. Isus este Cuvantul care s-a facut trup, si El este lumina lumii. Oricine crede in El nu va mai umbla niciodata in intunerec. Dar asa cum cei orbi fizic nu pot vedea soarele, asa cei orbi spiritual nu vad stralucind lumina Evangheliei, si Pavel ne spune si de ce: "Si daca Evanghelia noastra este acoperita, este acoperita pentru cei ce sunt pe calea pierzarii, a caror minte necredincioasa a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca sa nu vada stralucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu" (2 Corint. 4:3-4). Si aceasta se intampla pentru ca le place intunerecul si nu vin la lumina ca sa nu li se vadeasca faptele. Dar cat se inseala de amar, bietii oameni. Intr-o zi se va scoate la lumina tot ce au facut la intunerec si sfarsitul lor va fi in gheena, acolo unde este si Diavolul care i-a amagit. Dar ce mare har e sa poti vedea nu numai lumina zilei, dar si ceea ce Hristos a facut pentru tine!

Ce mare har sa poti vedea cu ochii tai lumina!
Dar mult mai mare har tu ai ca ti-e iertata vina!
Ce mare har, ce mare har ca ti-e iertata vina! (Mia Iovin-Ce mare har)

Doamne, deschide si ochii si inima noastra si tine-le deschise pana vom ajunge sa vedem si cu ochii acestia fizic. Amin.