„...mi-a fost frică pentru că eram gol și m-am ascuns”.

Duhul lui Dumnezeu se mișca pe deasupra apelor. (Gen. 1/2b)

Era în căutarea unui loc de poposire. În momentul în care a fost creeat omul după chipul și asemănarea lui Dumnezeu - cu siguranță că el s-a umplut de prezența Duhului Sfânt. Nu știm câtă vreme s-a bucurat de această părtășie, dar știm că în ziua în care a păcătuit, Adam a spus:

„... mi-a fost frică pentru că eram gol și m-am ascuns... ”

Dovada faptului că omul conștientizează starea în care se găsește.

După ce diavolul îl „golește” pe om de tot ce-i divin, duhurile întunericului sunt gata să dea năvală în inima omului. În acest mod inima va deveni din nou plină...

Fiecare creștin are datoria morală să fie atent la „golurile” din inima lui.

Unul din membrii Bisericii primare a căzut „victimă” propriei sale neatenții, iar Petru l-a găsit responsabil și l-a întrebat: „Pentru ce ți-a umplut Satana inima”? (Fapte 5/3a) Cu alte cuvinte: De ce i-ai permis să-și aducă „bagajele” în inima ta?

Inima omului este un „teritoriu” disputat atât de „lumină” cât și de duhurile întunericului. Intervine voința omului care este decisivă. Dumnezeu lasă la alegerea fiecăruia. El doar cere:

„Fiule, dă-Mi inima ta... ” (Prov. 23/26)

Nu tot așa procedează și diavolul. În 1Petru 5/8 citim un cuvânt de avertizare:

„Fiți treji și vegheați, pentru că protrivnicul vostru diavolul dă târcoale ca un leu care răcnește... ”

El caută o „breșă”, o „fisură” să intre în mod abuziv dacă nu este respins...

Cain a fost atenționat: „Păcatul pândește la ușă, dar tu să-l stăpânești”. Odată intrat, păcatul domnește (stăpânește) inima omului. (conf. Rom. 6/12,13)

Așa că Pavel a fost determinat să scrie:

„Și dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu, ci păcatul care locuiește în mine” (Rom. 7/20)

Însă la dorința omului de a scăpa de această „ocupație străină” Dumnezeu î-L trimite pe Duhul Sfânt să „elibereze casa”. Dar numai dacă cineva cere ajutor.

Însuși Domnul Isus a spus: „Tatăl vostru va da Duhul Sfânt celor ce-L cer.”

Este absolut necesar să specificăm că Duhul Sfânt n-a fost dat creștinilor ca ei să vorbească în alte limbi, ci pentru a fi eliberați de sub stăpânirea întunericului. (conf. Luca 11/22)

În Matei 10/1 citim: „Isus a chemat pe cei 12 ucenici ai Săi și le-a dat putere să scoată afară duhurile necurate... ” - aceasta fiind prioritatea nr. 1

Duhul Sfânt vine însoțit de „sabie” care este Cuvântul lui Dumnezeu. (Efes. 6/17)

Însă nu este suficient ca Duhul Sfânt să „elibereze casa” de duhurile necurate, este absolut necesar să i se ceară să o „renoveze” (înnoiască), apoi să existe dorința ca El să rămână și să locuiască în ea.

Pavel scrie: „Voi sunteți duhovnicești, dacă Duhul lui Dumnnezeu locuiește în adevăr în voi”. (Rom. 8/9a).

În caz contrar există pericolul ca duhul cel rău să se întoarcă însoțit de alte duhuri mai rele decât el și starea omului să ajungă mai rea decât cea dintâi... (Luca 11/26)

În Romani 1/28citim: „Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu... au ajuns plini de orce nelegiuire... ”

Atunci când inima noastră este plină de „roada neprihanirii”, (Fillip. 1/11)- v-a fi cea mai bună dovadă că ea este dăruită Domnului...

Ajuns în Biserica din Samaria, Petru constată că deși a crezut, s-a botezat în apă, frecventa Biserica, cânta, se ruga, poate chiar predica, „fratele” Simon era plin de fiere amară și în lanțurile fărădelegii...

E un motiv în plus să ne cercetăm fiecare din noi în vederea unei evaluări corecte...

Una din avertizările venite din partea lui Dumnezeu pentru Biserica din Laodicea spune în felul următor: „Pentru că zici: m-am îmbogățit și nu duc lipsă de nimic și nu știi că ești nenorocit sărac, orb și gol... ”

Nu încerca să acoperi goliciunea cu „frunze”. Dumnezeu te îndeamnă:

„ Te sfătuiesc să cumperi de la Mine... haine albe ca să te îmbraci cu ele ca să nu ți se vadă rușinea goliciunii tale... ”

Fă aceasta chiar astăzi...