Meditații din Biblie (67)

  "Dragostea lui Hristos ne constrînge pentru că socotim că dacă Unul a murit pentru toţi, toţi deci au murit." (2 Corinteni 5:14)

   Credinciosul, ca şi apostolul Pavel, este constrîns, stăpînit şi înconjurat de dragostea Domnului Hristos şi dragostea aceasta va fi de acum singurul temei al gîndurilor, hotărîrilor şi cuvintelor sale. În viaţa lui nu va mai fi loc pentru interese ascunse, scopuri egoiste; ci dragostea Domnului Isus îi va umple întreaga fiinţă şi va domni în el ca singura raţiune de a trăi pentru Domnul său şi pentru alţii.

   Hristos "a murit pentru toţi..." aceasta însemnează propriu zis, că noi toţi sintem morţi prin firea noastră, dar prin har, iată-ne în viaţă, trăind prin învierea lui Hristos. De aceea cei care trăiesc, cei cărora li s-a făcut acest har, nu mai trebuie să trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Acela care a murit şi a înviat pentru ei.

   În faţa acestor fapte, cît de meschine şi egoiste apar îndreptăţirile şi părerile proprii care tind să ne sustragă de la influenţa care atrage a dragostei. Cînd este vorba să slujim lui Dumnezeu, de a ne dărui în totul lucrării Lui slăvite, aducem înainte tot felul de motive, de scuze şi de socoteli pe care n-am îndrăzni să le aducem niciodată dacă ar fi vorba de interesele noastre imediate şi urgente.

   Dumnezeu să ne dea harul de a cunoaşte această experienţă a Domnului Hristos care ne constrînge şi să ne facă să ne aducem aminte, că noi ar fi trebuit să murim, dar că prin har, am fost răscumpăraţi şi înviaţi împreună cu El... Şi că deci, tot ce sîntem, tot ce avem, nu ne mai aparţin nouă, ci Lui.

   Fie ca crucea, cu tot ce însemnează ea, să atingă adîncul fiinţei noastre proprii şi egoiste, să lovească acest "Eu" care ştie aşa de bine să se mascheze cu aparenţe evlavioase ca să se menţină în viaţă, să-şi exercite influenţa asupra altora şi să-şi apere interesele. Ce a fost crucea pentru Domnul Isus? A fost iubire, suferinţă, lepădare, ruşine şi moarte. Numai cînd aceste însuşiri ale crucii ne vor pătrunde pînă în adîncul inimilor şi cugetelor noastre, numai atunci dragostea Domnului Hristos ne va cuprinde întreaga fiinţă şi ne va constrînge să ne dăruim Lui în întregime şi să ajungem să iubim şi noi ca El.