Meditații din Biblie (61)

  "Chiar dacă ar fi să trec prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine." (Psalmul 23:4)

   Locul acesta nu vorbeşte numai de vrăjmaşul cel din urmă adică moartea. Fiecare credincios care doreşte să urmeze pe Domnul său afară din tabără, face cunoştinţă cu valea umbrei morţii. Deaceea a zis El: "Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să renunţe la el însuşi, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze." Asta înseamnă moartea eului.

   Sîntem noi conştienţi de faptul că am ajuns în această vale? Cînd Domnul ne cere întreaga noastră viaţă, întîmpină El o oarecare împotrivire? Cerinţele familiei, cele ale dorinţelor noastre naturale, chiar legitime din punct de vedere omenesc, sînt ele cauza luptelor continui şi ascunse în noi? Puterea vieţii noastre proprii este ea încă atît de activă încît ne face să trecem dintr-o criză în alta? Am ajuns la locul numit Golgota, şi Domnul nostru cere acum mai mult de la noi. El nu vrea să ne dea numai bucuria reuniunilor binecuvîntate, ci doreşte El însuşi să Se bucure de predarea noastră întreagă şi să ne dea în schimb o deplină şi scumpă părtăşie cu El.

   După psalmul acesta, valea umbrei morţii conduce la o masă întinsă, la ungerea cu untdelemn şi la un pahar plin de dă peste el. Dar să ştim că experienţele neplăcute, luptele şi văicărelile noastre vor dura pînă cînd vom accepta ca Domnul să ne cheme să murim faţă de noi înşine, să ne socotim morţi faţă de lume, faţă de firea pămîntească şi de dorinţele ei, ca şi faţă de chemările familiare şi ale prietenilor cînd aceştia din urmă nu vor ca noi să avem o viaţă sfinţită şi consacrată pentru Domnul Isus şi cauza Lui.

   David spunea: "Cînd umblu prin valea umbrei morţii". De ce să rămînem în ea, cînd Păstorul nostru vrea s-o traversăm? Trebuie deci s-o traversăm şi să ieşim biruitori din ea.

   A muri faţă de sine, a te lăsa în voia Domnului, a primi crucea, şi a fi astfel ucenici ai Lui, este uşor de zis; dar este aceasta o realitate pentru noi? Să nu ne mai plîngem, să nu mai dăm vina pe nimeni că trecem prin această vale, rînduită de Dumnezeu ca să ne scape de eul şi de pretenţiile noastre; să ne lăsăm lucraţi de Duhul Său şi să nu uităm că această vale are o ieşire şi la capătul ei este o viaţă îmbelşugată în Hristos care ne aşteaptă. Atunci vom putea spune împreună cu psalmistul: "Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele şi voi locui în Casa Domnului (adică în prezenţa Lui) pentru totdeauna"