Meditații din Biblie (45)

   "Dar cel ce M-ascultă va locui în siguranţă, va trăi liniştit şi fără să se teamă de vreun rău." (Proverbe 1:33)

     În viaţa noastră agitată, ne luăm atît de puţin timp ca să ascultăm pe Dumnezeu! Şi totuşi, nu este El Tatăl nostru? Nu sîntem noi copiii Lui? Nu este El Domnul nostru şi nu sîntem noi robii Lui? Nu este El Căpetenia noastră, Căpetenia desăvîrşirei credinţei noastre? Neglijînd să-L ascultăm, El nu ne mai asigură binecuvîntările unei vieţi fericite şi plină de pace. Pentru a-L asculta, trebuie mai întîi să facem linişte înaintea Lui într-o lume gălăgioasă cu o mie şi unul de glasuri, în care domneşte agitaţia, în care mulţimile se frămîntă ca zgomotul unor ape mari ale căror valuri furioase mătură totul înaintea lor... ce taină dumnezeiască este de a avea sufletul liniştit si în părtăşie cu Dumnezeu! Agitaţia şi zarva legiunii de glasuri care parcă ar vrea să ne acopere, ne face să simţim nevoia de a ne retrage lîngă Dumnezeu, în liniştea prezenţei Sale, căutînd cel mai potrivit timp pentru a înţelege gasul Lui dulce şi delicat care ne descoperă voia Sa. Pentru copilul lui Dumnezeu, acesta este cel dintîi lucru de dimineaţă; a-l neglija, este un semn clar al slăbirii spirituale.

   Apoi, în mijlocul zilei, de ce să nu punem deoparte măcar cinci, zece minute? Iar seara, El să fie Acela care are ultimul cuvînt, cu El să terminăm ziua, revizuind înaintea Lui felul cum am trăit, mulţumindu-I pentru binecuvîntările şi harul pe care ni l-a dat şi cerîndu-I iertare pentru neglijenţele şi greşelile făcute, fie ştiute, fie neştiute. Ce liniştiţi şi în pace mergem atunci să ne odihnim!

   "Cel ce M-ascultă..." Dumnezeul nostru ştie tot, înţelepciunea Sa nemărginită şi dragostea Lui de nepătruns fac parte din moştenirea noastră în Domnul Hristos. El vrea să-L ascultăm cînd ne vorbeşte prin Cuvîntul Lui şi să aplicăm în viaţă ce ne spune. Nu este nici o situaţie din viaţa noastră pentru care să nu avem un îndemn, o mustrare, o poruncă sau mîngîiere în sfîntul Lui Cuvînt. Ascultarea noastră este slava Lui iar pentra noi această ascultare este garanţia unei vieţi şi puteri nezdruncinabile.

   Trecem acum prin împrejurări care ne tulbură şi par să ne acopere de desnădejde? Să facem linişte înăuntrul sufletului nostru, să ne retragem în singurătate cu Dumnezeu şi acolo să-I spunem Lui tot, dar absolut tot şi apoi să tăcem şi să-L lăsăm pe El să ne vorbească cu glasul Lui duios şi plin de înţelegere faţă de noi.