Meditații din Biblie (20)

  "Petru însă bătea mereu." (Fapte 12:16)

   Petru era în închisoare; credincioşii erau adunaţi ca să ceară eliberarea lui. Înainte ca ei să fi sfîrşit să se roage, Dumnezeu deja ascultase rugăciunea lor. Dar ei n-au crezut în răspunsul imediat la rugăciunile lor şi îl lăsau pe Petru să aştepte în stradă şi să bată degeaba la uşă.

   Cît de adesea şi noi ne rugăm şi adresăm o cerere lui Dumnezeu, dar în fond, credem noi cu adevărat că El poate şi vrea să ne răspundă? De cîte ori răspunsul este "la uşă" dar bate la poarta închisă a necredinţei noastre.

   Din ziua Cincizecimii, cerul a fost deschis peste ucenici şi Duhul lui Dumnezeu lucra cu putere. Toate lucurile erau cu putinţă pentru aceşti primi creştini. Da, Dumnezeu intervenise, Petru era liber, dar Biserica nu o credea. Adeseori Dumnezeu ne acordă izbăviri, dar noi le lăsăm afară la poartă. El ne dă răspunsuri dar noi nu ştim să le deosebim, mai ales dacă ele nu sînt după cum le aşteptam şi de aceea nu intrăm în stăpînirea lor. Sînt atîtia "Petru" care continuă să bată în timp ce noi, fie individual, fie în adunare, continuăm să cerem acelaşi lucru şi nu realizăm că răspunsul deja a venit. Dumnezeu a răspuns la o cerere, să ne însuşim darul Lui şi să-I mulţumim.

   Textul continuă: "Ei au deschis şi s-au mirat cînd l-au văzut". Miraţi de ascultarea rugăciunii! Nu ni se întîmplă şi nouă adesea, în loc să ne bucurăm şi să trăim în realitatea puterii lui Dumnezeu care îşi împlineşte făgăduinţele? Dumnezeu este gata să ne dea binecuvîntarea peste lucrul nostru, dacă am împlinit condiţiile cerute pentru ascultarea rugăciunii noastre. Fără-ndoială că sînt nişte condiţii pe care este bine să ni Ie amintim. Rugăciunea să urmărească în primul rînd slava lui Dumnezeu; să nu aibă un scop egoist; "Dacă rămîneţi în Mine şi dacă rămîn în voi cuvintele Mele... "...dacă îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta lasă-ţi darul acolo...". "Bărbaţilor, locuiţi cu nevestele voastre după cunoştinţă dînd cinste femeii ca unui vas mai slab... ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre"; "Dacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite... nu m-ar fi ascultat Domnul" (Ps. 66:18). Ascultarea de Cuvîntul Domnului, ce condiţie însemnată! Dar condiţia neapărat necesară este să ne rugăm cu credinţă. O credinţă puternică? Nu, ci doar cît un bob de muştar. Şi în aceste condiţii, "dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că sîntem stăpîni pe lucrurile pe care I le-am cerut" (1 Ioan 5:15).