Meditații din Biblie (18)

   "Ne-am rugat Dumnezeului nostru, şi am pus o strajă zi si noapte ca să ne apere împotriva atacurilor lor." (Neemia 4:9)

   Neemia, chemat să reconstruiască zidul dărîmat şi să lucreze în mijlocul ruinelor produse de necredincioşia poporului lui Dumnezeu, a întîmpinat tot felul de greutăţi şi împotriviri. Vrăşmaşii invidioşi, vicleni, şi plini de dispreţ exercitau o putere de subminare chiar în interiorul Urii. Experienţa lui Neemia este, în vremea noastră, aceeaşi cu a slujitorului şi a luptătorului pentru cauza Domnului, ba încă este şi mai grea: "Căci noi nu avem de luptat împotriva cărnii şi sîngelui, ci împotriva......duhurilor răutăţii..." (Ef. 6:12).

   "Ne-am rugat Dumnezeului nostru". Cînd situaţia ne depăşeşte şi cînd lupta se înteţeşte, singurul lucru care trebuie să ne preocupe este să ne rugăm lui Dumnezeu. Rugăciunea este un scut, un zid protector în jurul copilului lui Dumezeu. Rugăciunea este o ofensivă declanşată în Numele Său împotriva vrăşmaşului şi a vicleniilor lui. Ea atinge un domeniu pe care "carnea şi sîngele" nu-l pot atinge. Rugăciunea face apel la intervenţia lui Dumnezeu căci prin ea ne mărturisim lipsa noastră de putere. Rugăciunea în Numele Domnului Isus nu se lasă influenţată de ce izbeşte privirea nici de ameninţările oamenilor. Rugăciunea pune în mişcare braţul lui Dumnezeu a cărei putere El o foloseşte ca să intervină şi să schimbe lucrurile. Rugăciunea ne transmite puterea şi harul de care avem nevoie şi ne fereşte de orice pasivitate periculoasă. Să stabilim şi noi, ca Neemia, "o strajă zi şi noapte". Rugăciunea credinţei face apel la Dumnezeu, dar vegherea credinciosului supraveghează mişcările şi vicleniile vrăşmaşului. Cîţi creştini s-au dat la fund (au sucombat) pentru că au tratat cu carnea şi sîngele, adică prin mijloacele lor proprii, problema păcatului, a lumii cu influenţa ei ucigătoare, a oamenilor şi a tuturor împrejurărilor dificile, în loc să se îndrepte către Dumnezeu, recunoscîndu-şi neputinţa şi apelînd la ajutorul şi îndurarea Lui. Dumnezeu îşi are felul Lui de a lucra, drumul Său şi chemarea Lui pentru viaţa noastră. Carnea şi sîngele şi le au şi ele pe ale lor dar care, adeseori, sunt exact opusul voii lui Dumnezeu. Să nu încercăm să ne sustragem de pe calea îngustă căutînd o cale mai uşoară, să nu părăsim tărîmul pe care ne-a aşezat Dumnezeu şi să nu abandonăm lucrarea pe care ne-a încredinţat-o El, ci aşa cum a făcut Neemia, să stăruim în rugăciune facînd "o strajă zi şi noapte". "Rugaţi-vă neîncetat". "Stăruiţi în rugăciune fiind plini de rîvnă cu duhul". "Vegheaţi şi rugaţi-vă; duhul este plin de rîvnâ dar carnea este neputincioasă".