Meditații din Biblie (13)

   "Tu ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii."(Gen. 32:28)

   Dumnezeu are un plan pentru viaţa noastră care trebuie să se împlinească. Să nu ne mirăm deci dacă este o luptă în noi. Firea veche nu poate să priceapă rostul chemării dumnezeieşti; ea poate arăta multă rîvnă şi evlavie, dar ungerea sfîntă nu se bazează niciodată pe ele.

   Totuşi Dumnezeu vede inimile care sînt dornice să-I slujească. El vede nedumerirea, dezorientarea în care se zbat atîţia din copiii Lui, victime ale unor păreri false despre ce înseamnă a fi un adevărat creştin. De cîte ori noi luptăm împotriva împrejurărilor, neştiind că Dumnezeu foloseşte acele împrejurări spre binele nostru; luptăm cu oameni şi nu realizăm că Dumnezeu foloseşte pe acei oameni! "Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu" (Rom. 8:28).

   Tînărul sau tînăra luptă cu părinţii lor scuturîndu-se de ocrotirea lor. În realitate ei luptă cu Dumnezeu; părinţii se întristează şi Dumnezeu rabdă. Ca şi Israel, noi murmurăm împotriva asprimii, a greutăţilor din pustie; murmurăm împotriva cuielor şi a spinilor crucii care de fapt sînt însăşi esenţa chemării noastre, murmurăm împotriva slujitorilor lui Dumnezeu, şi nu înţelegem că luptăm împotriva lui Dumnezeu însuşi.

   Lupta lui lacov ar fi continuat, dacă Dumnezeu n-ar fi intervenit. Dar Domnul a atins punctul tare al slujitorului Său; El i-a scrîntit şoldul, care pentru cel credincios reprezintă sursa propriilor sale puteri, centrul mîndriei lui. El ar vrea să facă la fel şi cu noi. Ceea ce este însă tare în noi, nu este în stare să slujească lui Dumnezeu. În viaţa noastră, crucea trebuie să fie aşezată nu numai ca să se ridice către cer, dar şi să-şi adîncească rădăcinile în întreaga noastră fiinţă.

   Cînd va fi astfel, nu vom mai privi oamenii şi împrejurările ca pe o piedică ci mai degrabă ca pe un mijloc ales de Tatăl nostru ca să ne izbăvească de noi înşine. Fiind adînc umiliţi înaintea Lui, totul se va schimba pentru noi; vom începe a cunoaşte în sfîrşit puterea care decurge dintr-o viaţă supusă în întregime voii Sale.

   "Smeriţi-vâ dar sub mîna tare a lui Dumnezeu, pentru ca la vremea Lui, El să vă înalţe" (1 Petru 5:6).