Meditatie: inteleptul fata de sine cu ecou in familie. Prov. 9.1-3,9.

vs.1″Intelepciunea si-a zidit casa, si-a taiat cei sapte stalpi.

vs.2 Si-a junghiat vitele, si-a amestecat vinul, si-a pus masa.

vs.3 Si-a trimis slujnicele si striga de pe varful inaltimilor cetatii:

vs.4 cine este prost sa vina incoace! Celor lipsiti de pricepere le zice:

vs 5. Veniti de mancati din painea mea si beti vinul pe care l-am amestecat

vs. 9 Da inteleptului si se va face si mai intelept, invata pe cel neprihanit si va invata si mai mult“

   Departe de gandul de a dori sa par filozofic, incerc sa redau o meditatie personala cu caracter devotional cu privire la versetele de mai sus. Intelepciunea din capitolul acesta trebuie obligatoriu intruchipata deoarece intelepciunea nu exista ca ceva abstract, ci ca o coordonata fie a fiintei omenesti, fie a Dumnezeirii. Intelepciunea reflecta manifestarea voii lui Dumnezeu; de obicei il intruchipeaza pe Domnul Isus, dar poate ilustra si modelul de viata pentru familie a omului credincios. Referitor la familie putem face urmatoarele remarci aplicative:

vs.1 – omul intelept investeste in zidirea familiei nu a zidurilor (sau doar a zidurilor)

vs.2 – omul intelept creeaza momente de sarbatoare in familie; vinul fiind un simbol al bucuriei (Jud. 9:13).

vs. 3 – omul intelept stie sa coordoneze familia (obs. ca se impart sarcini slujnicelor)

vs. 4-5 -omul intelept este un om darnic

vs.9 – omul intelept este o persoana dispusa sa acumuleze si mai multa intelepciune.

    Daca ar trebui sa fac o urare familistilor si nu numai le-as spune: “Sa fiti oameni intelepti!” Imi place sa observ ca in versetele 1-3 vedem intelepciunea in actiune, facand diferite lucrari si aceasta pentru ca omul intelept nu e doar omul ideilor si gandurilor bune ci acela care stie sa le puna in practica. Nu e suficient niciodata numai sa stii; drumul spre iad e pavat cu intentii bune care insa niciodata n-au fost puse in practica. Degeaba stii daca nu faci. Domnul sa ne ajute “sa ne dam toate silintele sa unim cu credinta noastra faptele” 2 Petru 1.5. Va rog priviti in aceste trei versete si remarcati faptul ca mereu se repeta expresia de vorbire “si-a“. De ex. si-a zidit…nu casa altuia ci a ei; si-a taiat…nu stalpii altuia ci a ei; si-a junghiat…nu vitele altuia ci ale ei; si-a amestecat vinul (apropo de amestecat, pe vremea aceea o masura de vin se amesteca cu trei masuri de apa si se obtinea un fel de suc); si-a pus masa; si-a trimes slujnicele…; obs. de fiecare data ale ei. Inteleg de aici ca intelepciune inseamna sa folosesti resursele de care dispui si apoi sa-ti intelegi limitele si sa actionezi in proportia limitelelor tale. Ex. Intelepciunea a folosit doar vinul pe care il avea ea, nu s-a imprumutat de la altii. Vorba romanului: "Intinde-te doar atat cat iti ajunge patura". Dumnezeu sa ne ajute sa fim intelepti!!