Mareste-ne credinta

Marcu 4 ne relatează o întâmplare cu Isus şi ucenicii Săi într-o corabie, fiind aruncaţi încoace şi încolo pe o mare furtunoasă. Pe parcurs vedem că Cristos tocmai a calmat valurile cu o singură poruncă. Acum El se întoarce spre ucenicii Săi şi întreabă: „Tot n-aveţi credinţă?” (Marcu 4:40).

V-aţi putea gândi că această sună cam aspru. Era ceva omenesc să-ţi fie frică într-o astfel de furtună. Dar Isus nu i-a mustrat pentru acest motiv. „După tot acest timp cu Mine, încă nu ştiţi cine sunt Eu. Cum este posibil că aţi umblat cu Mine atât de mult timp şi să nu Mă cunoaşteţi îndeaproape?”

Într-adevăr, ucenicii erau uimiţi de minunea incredibilă pe care o făcuse Isus. „I-a apucat o mare frică, şi ziceau unii către alţii: „Cine este acesta de Îl ascultă chiar şi vântul şi marea”? (4:41).

Vă puteţi imagina acest lucru? Ucenicii lui Isus nu-L cunoşteau. El îi chemase personal pe aceşti oameni să-L urmeze şi ei slujiseră împreună cu El mulţimi de oameni. Ei făcuseră minuni de vindecare şi hrăniseră numeroşi oameni înfometaţi. Dar încă mai erau străini de adevărata persoană care era Stăpânul lor.

În mod tragic, acelaşi lucru este adevărat şi astăzi. Numeroşi creştini au mers pe corabie cu Isus, au slujit alături de El şi au câştigat mulţimi în numele Lui. Dar ei nu-L cunosc cu adevărat pe Stăpânul lor. Ei nu au petrecut timp în singurătate cu El. Ei niciodată nu au stat în linişte în prezenţa Sa, deschizându-şi inimile Lui, aşteptând şi ascultând pentru a înţelege ceea ce vrea El să le spună.

Vedem o altă scenă despre credinţa ucenicilor în Luca 17. Ucenicii au venit la Isus, cerând: „Măreşte-ne credinţa” (Luca 17:5). Mulţi creştini astăzi pun aceeaşi întrebare: „Cum pot să obţin credinţa”? Dar nu-L caută pe Domnul Însuşi pentru răspunsul lor.

Dacă doreşti o credinţă mărită, trebuie să faci acelaşi lucru pe care l-a spus Isus ucenicilor Săi în acest pasaj. Cum a răspuns El la cererea lor pentru credinţă” „Găteşte-mi să mănânc, încinge-te şi slujeşte-mi până voi mânca şi voi bea Eu” (17:8). Isus spunea, în esenţă: „Pune-ţi haina răbdării. Apoi vino la masa Mea şi oferă-Mi cina. Vreau ca tu să Mă hrăneşti acolo. Ai lucrat pentru Mine toată ziua. Acum Eu vreau să am comuniune cu tine. Aşează-te cu Mine, deschide-ţi inima şi învaţă de la Mine.”