Mare inaintea Domnului

"Iar pruncul crestea si se intarea in duh. Si a stat in locuri pustii pana in ziua aratarii lui inaintea lui Israel." (Luca 1,80)

Vechiul Testament se incheie (Maleahi 3,1; 4,5.6), iar Noul Testament incepe (Luca 1,16) cu tema intoarcerii lui Israel catre Domnul, Dumnezeul lor. Lacomia, pofta, avaritia si o capacitate scazuta de a discerne lucrurile spirituale coborasera pe poporul lui Dumnezeu de pe pozitia inalta pe care El o dorea penru el. Israelitii asteptau un Mesia care sa elibereze pe Israel de sub stapanirea romana. Ioan Botezatorul citea aceleasi Scripturi si credea ca Israel avea sa fie o natiune sfanta doar atunci cand poporul avea sa se trezeasca din somnolenta in care se complacea. Ei aveau nevoie de ceva in care sa creada! Scopul principal al lucrarii lui Ioan era acela de a pregati cadrul pentru ca fratii sai sa creada ca Isus din Nazaret era Mesia. Inainte de a putea accepta Evanghelia lui Isus, copiii lui Israel trebuia ca, mai intai, sa-si recunoasca proprie nevoie de mantuire.
Parintii lui Ioan au murit in timpul copilariei lui, iar Dumnezeu l-a chemat in pustia Iudeii, pentru a-si duce la indeplinire misiunea pe care o pregatise pentru viata lui. "El va fi mare inaintea Domnului... si se va umple cu Duhul Sfant... El va intoarce pe multi din fii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor" (Luca 1,15.16). Ioan si-a stabilit caminul in regiunea aceea aspra, salbatica si pustie dintre Marea Moarta si tinuturile muntoase din sudul Palestinei. El asculta in fiecare seara, in linistea desertului, glasul lui Dumnezeu. Stelele ii conduceau mintea sa cuprinda nemarginirea iubirii lui Dumnezeu. Inconjurat de povarnisurile salbatice, de stancile ascutite, de canioanele adanci si de dealurile aride, Ioan Botezatorul a invatat ca meditatia in liniste la voia lui Dumnezeu este esentiala pentru a indrepta sentimentele cuiva catre subiectele vesnice. "Cand orice glas amuteste si asteptam in liniste inaintea Lui, tacerea sufletului face si mai clar glasul lui Dumnezeu."
Inca de la nastere, inaintea lui Ioan statea in permanenta misiunea care ii fusese incredintata. Ca Nazireu, el jurase sa se consacre lui Dumnezeu. Satana a cautat sa-l ispiteasca pana si in singuratatea pustiei, dar el a rezistat si, cu ajutorul Duhului Sfant, a putut detecta viclesugurile celui rau. Nefiind un pustnic, Ioan calatorea adesea in orasele din imprejurimi, pentru a-i cerceta pe oameni, astfel incat sa-i poata aborda cat mai bine cu solia sa.