MÂNGÂIETORI SUPĂRĂCIOŞI

MANGAIETORI SUPARACIOSI



Intr-unul din raspunsurile lui Iov, date prietenilor sai, acesta spune:
Iov 16:2:
"Voi sunteti niste mangaietori suparaciosi", si se pare ca avea dreptate, caci desi prietenii sai incepusera sa-l mangaie asa de frumos si de bine, mai apoi au ajuns sa aiba cu el discutii contradictorii,agitandu-l si pe Iov, in loc sa-l mangaie si sa-l linisteasca.
De aceea, Iov le spune:
Iov 13:5:
"O, de-ati fi tacut, ce intelepciune ati fi aratat!"
In fata acestor cuvinte, nu putem sa nu ne cercetam si noi insine, sa vedem ce fel de mangaietori, ce fel de prieteni suntem?
Nu cumva suntem si noi niste "mangaietori suparaciosi "?
Am observat ca de multe ori, mi-am pus in gand sa fac o fapta buna, sa ajut ori sa mangai pe cineva.
Dar daca n-am fost bine primita, apreciata, am devenit "mangaietor suparacios" si in acest caz, mangaierea s-a transformat , ca si in cazul prietenilor lui Iov, in discutii care au produs doar iritare, agitatie, contrazicere.
Cand sunt in suferinta, oamenii sunt mai iritati, mai sensibili, si se supara mai usor. De aceea, mangaierea noastra trebuie sa fie reala, spusa din compasiune, dintr-o inima plina de dragoste.
Chiar daca in locul mangaierii acordate, primim ca raspuns cuvinte urate, noi nu trebuie sa renuntam la a mangaia, totusi, in continuare.
Din aceasta cauza ne spune Apostolul Pavel in 2 Corinteni 1 :4:
"Prin mangaierea cu care Dumnezeu ne mangaie in necazurile noastre’, si noi sa "putem mangaia pe cei ce se afla in vreun necaz".
Sa nu mangaiem pe altii cu mangaierea noastra proprie, ci cu aceea a lui Hristos.
Acea mangaiere nu va fi suparacioasa.
Cat de mult am uitat sa folosim aceasta mangaiere , noi, crestinii vremurilor din urma!
Ca parinte,am gresit uneori , atunci cand copiii mei, ajunsi adolescenti sau chiar maturi ,nu mi-au ascultat sfatul si au patit ceva rau.
M-am dus repede sa-i mangai, dar intai le-am facut reprosuri:
"Vezi, de-aia ai patit asa, fiindca n-ai ascultat ce ti-am spus"!
Asta a insemnat ca am fost un mangaietor suparacios...ei stiau si singuri ca necazul li se trage din neascultare, nu era nevoie sa le mai amintesc acest lucru.
Amintindu-l, am anulat efectul mangaierii...
E mult mai bine sa-i atentionam la timpul potrivit, inainte de a gresi ori chiar atunci cand gresesc, ca acele fapte necugetate , sa nu mai aiba urmari rele.
Dojana facuta dupa greseli, n-are nicio valoare.

O mama isi iubea tare mult copilul, singurul ei copil, si il hranea in exces; mai ales, ii facea toate poftele, zilnic ii pregatea prajituri si ii cumpara fel de fel de dulciuri.
Peste mai multi ani, copilul a devenit un adult obez, care mai apoi s-a imbolnavit de diabet.
Mama lui, afland, a venit repede sa-l mangaie, sa fie langa el, dar fiul a respins-o si i-a reprosat modul in care a fost crescut si hranit.
Desi fiul avea dreptate in ceea ce i-a reprosat, mama s-a suparat foarte tare. I-a amintit cat l-a iubit, cum i-a facut toate poftele...dar tocmai acest lucru a contribuit la imbolnavirea lui.
Mangaierea mamei nu a fost acceptata, iar ea n-a putut trece peste reprosuri si a plecat suparata. Au ramas despartiti si suparati multa vreme dupa aceea.
Uneori, un MANGAIETOR SUPARACIOS face mai mult rau , decat bine.
Noi ce fel de mangaietori suntem?