Mana de dimineata - 3 Decembrie

MATEI 5:14
"Voi sînteţi lumina lumii".
Iată aici o altă comparaţie pe care o face Domnul Isus cu noi
credincioşii Lui. Minunată comparaţie dar plină de răspundere! Primul lucrul în creaţia lui Dumnezeu a fost lumina şi a fost făcută ca să împrăştie întunericul care domnea pe pămînt. Să luăm cîteva din însuşirile luminii şi să vedem de ce Domnul ne aseamănă cu ea.
1. Lumina împrăştie întunerecul. Ştim ce întunerec mare a cuprins lumea din punct de vedere spiritual. Sîntem în fiecare zi martori la toate grozăviile întunericului moral şi spiritual de aceea Domnul ne spune că sîntem lumină şi că trebuie ca lumina noastră să lumineze pe toţi cu care venim în contact ca să scape de întunerecul păcatului. Sîntem noi aşa? în familie, la fabrică sau la birou, la şcoală sau oriunde sîntem, răspîndim noi lumină prin viaţa noastră care "să slăvească pe Tatăl nostru care este în ceruri"? Dacă nu, atunci ni se potrivesc alte cuvinte ale Domnului Isus: "Dacă lumina care este în tine este întuneric, cît de mare este întunericul acesta!" El recunoaşte că lumina este în noi, dar că ea nu trebuie să fie ascunsă sub obrocul ruşinii.
2. Lumina dă viaţă. Lăsaţi o plantă într-un beci şi în foarte scurt timp se ofileşte şi moare. Moartea spirituală în care zace omenirea nu poate fi înlăturată decît prin lumina spirituală a copiilor lui Dumnezeu. Ne dăm noi seama ce răspundere enormă avem? Dumnezeu ne-a pus, într-un fel, în mînă viaţa şi moartea celor din jurul nostru. Am adus noi la viaţă vreun suflet mort în păcate şi fărădelegi sau VAI, prin felul nostru de viaţă întunecos şi uşuratec, am ucis suflete lipsindu-le de lumina care dă viaţă, şi aceasta din pricină că lumina din noi a scăzut din ce în ce mai mult. Dar Cuvîntul spune: "Cărarea (viaţa) celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare care merge mereu crescînd pînă la miezul zilei" (Prov. 4:18). Este aşa lumina noastră? Dacă o lampă, îşi diminuiază treptat lumina şi apoi se stinge, ne ducem imediat la sursă şi o reparăm. SURSA noastră de lumină este Domnul Isus care a zis: "Eu sînt LUMINA lumii." Să ne ducem îndată la El şi să-L rugăm cu pocăinţă să reînsufleţească sursa de lumină a vieţii noastre.
3. Lumina dă la iveală lucrurile ascunse în întuneric. Intraţi numai cu un chibrit aprins într-o pivniţă şi veţi vedea o mulţime de gîndaci, păianjeni, şoareci fugind de lumină. Aceste urîciuni nu pot suferi lumina care le deranjează.
Şi cel mai slab credincios este o lumină care poate să dea la iveală ce nu poate suferi lumina "căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină ca să nu i se vadă faptele aşa cum sînt" (Ioan 3:20). Viaţa noastră plină de lumină demască şi osîndeşte faptele întunericului. Am întîlnit oameni care aveau o sfială şi o reţinere faţă de credincioşii integri şi sobri. Să umblăm deci "ca nişte copii ai luminii, ca nişte fii ai zilei" (Ef. 5:8 şi 1 Tes. 5:5).
4. Lumina ne ajută să nu greşim drumul. într-o pădure întunecoasă, şi cea mai mică lumină ne ajută să găsim drumul spre casă. În acest sens, lumina pentru noi este Cuvîntul lui Dumnezeu. "Cuvîntul Tău este o lumină pe cărarea mea" (Ps. 119:105). Şi dacă ştim că Izvorul de lumină pentru noi este Domnul Isus prin Duhul Său Cel Sfînt, să-L urmăm fără şovăire, fără abateri sau compromisuri ca să nu ne trezim ca fecioarele nechibzuite ale căror candele erau stinse şi n-au putut intra, cu Mirele în CASĂ.
Domnul Isus a mai spus: "Umblaţi cît aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul" (Ioan 12:35).