Mana de dimineata[ 23 August]

1 CORINTENI 15:58
"De aceea, fraţii mei iubiţi, fiţi tari, neclintinţi, sporind totdeauna în lucrul Domnului".
În versetul acesta avem o excelentă deviză pentru lucrătorul creştin şi fiecare credincios ar trebui să fie un lucrător. Noi avem o neclintită stabilitate legată de o activitate neîntreruptă. Aceasta este de cea mai mare importanţă. Unii din noi sînt aşa de exageraţi din punct de vedere principal, încît aproape ne este frică să ne angajăm într-o importantă activitate creştină. Pe de altă parte, alţii dintre noi sînt aşa de zeloşi în ce priveşte slujirea, încît, ca să obţină rezultate palpabile, nu şovăiesc să depăşească linia de hotar a unor principii sănătoase, (atît cu privire la învăţătura corectă şi sănătoasă a Scripturii cît şi în ce priveşte metoda folosită, adeseori nespirituală, în obţinerea lor). Ce valoare imensă şi importantă are prima parte a devizei de care am vorbit: "Fiţi tare, neclintiţi". Aceasta însă nu înseamnă o "ortodoxă" alipire la felul nostru de gîndire spirituală - sau la o dogmă sau teorie la care am aderat noi. Nimic de felul acesta, ci este vorba de o menţinere şi mărturisire fermă a întregului adevăr al lui Dumnezeu al cărui centru veşnic este Domnul Hristos înviat. Apoi, trebuie să ne gîndim la partea cealaltă care completează felul de a lucra al celui credincios. Lucrătorul creştin are ceva mai mult de făcut pe lîngă poziţia lui fermă pe tărîmul adevărului. El trebuie "să sporească totdeauna în lucrul Domnului". Lucrarea pentru El, de orice natură ar fi ea trebuie făcută cu multă grijă şi sîrguinţă. Sînt însă unii cărora le este aşa de frică să nu facă vreo poznă sau vreo stricăciune, încît preferă să nu facă nimic. Sînt atît de multe lucruri care sînt presupuse ca o lucrare pentru Domnul, care însă nu sînt îndreptăţite a fi numite: "lucrul Domnului". Cel care vrea să lucreze ceva pentru Domnul Isus, trebuie ca mai înainte de a intra în orice fel de lucrare, să se întrebe singur: "Este acesta cu adevărat un lucru pentru Domnul?" Este o legătură între "lucrul Domnului" şi "lucru pentru Domnul". Primul implică o trimitere (vezi Rom. 10:15) şi desigur un dar de la Duhul Sfînt, iar celălalt înseamnă orice am putea face din dragoste pentru Domnul nostru. Şi cît de mult este de făcut în privinţa aceasta! Domnul Isus a precizat spunînd: "Mie mi le-aţi făcut". Apostolul Pavel spune: "sînt felurite daruri,... sînt felurite slujbe,... sînt felurite lucrări...". Toate acestea vin de la Dumnezeu prin Duhul Sfînt şi aici sînt incluşi toţi credincioşii.
Domnul să ne ajute să fim şi să rămînem ferm şi neclintiţi în ce priveşte adevărul de netăgăduit al lui Dumnezeu arătat în Cuvîntul Său şi în acelaşi timp să nu ne dăm înapoi de la nici o slujire sau lucrare pentru El, ci să sporim totdeauna în "lucrul Domnului".
Cîştigarea sufletelor pentru Dumnezeu, zidirea şi hrănirea credincişilor şi orice am putea face pentru Domnul sînt lucruri preţioase în ochii Lui, dar ţinta noastră trebuie să fie de a-I fi plăcuţi în orice lucru. Nu este suficient să facem lucrul Domnului, trebuie să-1 facem după voia Lui. Grija noastră nu este de a avea rezultate ci de a place Domnului Isus