Mai înţelepţi decât un şoarece?

Centrul oraşului, mare aglomeraţie; creaturile pe doua picioare aleargă într-o mare forfotă călcând parcă tot ce le stă în cale. În marea zarvă şi nelinişte care pluteşte în aer, lângă treptele unei clădiri, cineva parcă ar sta şi ar privi la tot ce se întâmplă, dar fără să priceapă nimic. Pare firav şi lipsit de ajutor, fricos din cale-afară şi neobservabil de fel. Dintr-o dată devine neliniştit. Vede ceva pe cealaltă parte a străzii ce îi atrage privirile şi îl provoacă. Într-o clipită, sare în mijlocul mulţimii plin de curaj, păşeşte pe culoarul dominat de alergarea picioroangelor şi pare a se îndrepta spre ceva foarte important. Plin de dorinţă şi vitejie, sfidează orice pericol în care se află, perseverează în ciuda insuficienţelor lui pentru că vrea să pună mâna pe ce şi-a propus. Dar oare încotro se îndreaptă? Ce la determinat să păşească în mijlocul mulţimii agitate, înfruntând cu dispreţ parcă, pericolul morţii? Dar, iată-l ajuns. …O bucăţică de caşcaval?! Doar atât? Pentru asta şi-a riscat viaţa, ca să se hrănească, să-şi satisfacă dorinţa şi plăcerea de a savura o fărâma de caşcaval? Dar de fapt, nu e nimic de mirat! Aşa se descrie întreagă viaţa lui, îşi riscă viaţa în fiecare zi, mai ales atunci când trebuie să se hrănească, pentru lucruri de nimic, printre gunoaie…
Dar oare viaţa celor mari, a picioroangelor cum e? Care este motivul pentru care sunt atât de agitaţi şi neliniştiţi în fiecare zi? Şi ei îşi riscă viaţa scormonind printe gunoaie în nevoia de a găsi ceva de “ronţăit” pentru a simţi plăcere? Trăiesc după instictele lor chiar dacă preţul pentru aceasta este moartea? Oare au şi ei lucruri pentru care sunt gata să-şi rişte viaţa? Şi dacă da, care sunt acelea? Atunci…care e diferenţa între viaţa unui om şi…viaţa unui şoarece?