MA IUBESTI?.. intreba Domnul

                MA IUBESTI CU ADEVARAT?

M-am trezit intr-o dimineata ca sà admir ràsàritul soarelui. O,.. frumusetea creatiei lui Dumnezeu nu poate fi redatà in cuvinte! In timp ce priveam ràsàritul de soare, i-am adus laude lui Dumnezeu pentru frumusetea lucrarilor Lui. Stànd acolo i-am simtit prezenta Domnului alàturi de mine.

                -MA IUBESTI?...m-a intrebat EL.

                -Binenteles cà te iubesc DOAMNE...i-am ràspuns eu. TU esti DOMNUL si MANTUITORUL meu.

     - Dacà ai fi handicapat fizic,… M-ai mai iubi si atunci?

Eram descumpanit. Mi-am privit màinile si picioarele si restul trupului, ìntrebàndu-mà oare cate lucruri n-as mai putea face dacà as fi handicapat, lucruri pe care acum le consider normale!...cu ìndoialà ìn suflet totusi i-am ràspuns:                  

                -Doamne, n-ar fi deloc usor,..dar cred că tot te-as iubi!... Atunci  Domnul m-a intrebat din nou:

                -Dacà ai fi orb, ai iubi si atunci creatia mea? Dar pe Mine m-ai mai iubi?

Cum as putea iubi ceva ce n-as putea vedea?..Dar m-am gandit la toti oamenii orbi din lume si la faptul ca multi dintre ei ìl iubesc pe Dumnezeu si creatia Lui, si i-am raspuns:

                -Mi-e greu sà mà gàndesc la asa ceva, dar tot cred cà te-as iubi!

Domnul m-a ìntrebat din nou:

                -Dar dacà ai fi surd, ai asculta Cuvàntul Meu?

Cum as putea asculta, dacà as fi surd?...atunci am ìnteles: cà sà asculti Cuvàntul lui Dumnezeu nu trebuie doar sa auzi cu urechile, ci trebuie sà asculti cu inima!...si i-am raspuns:

                -Doamne, nu ar fi usor dar as asculta Cuvàntul Tàu!..

Atunci Domnul m-a ìntrebat:

                -Dar dacà ai fi mut, ai lauda Numele Meu si atunci?

Am stat si m-am gàndit cum l-as putea làuda fàrà glas?..dar am ìnteles din nou: Dumnezeu vrea sa-i càntàm din inimà si din suflet. Sunetele nu sànt chiar cele mai importante; si noi nu-l làudàm pe Dumnezeu numai prin càntàri, ci chiar si atunci cànd suntem persecutati,si prin faptele noastre ìi aducem slavà lui Dumnezeu prin recunostinta noastra ìnseamnà cà-l làudàm. Asa cà i-am spus :

                Chiar dacà nu as putea cànta cu buzele, inima-mi tot Ti-ar làuda Numele,Doamne!....Si Dumnezeu m-a ìntrebat din nou:

                -MA IUBESTI CU ADEVARAT? Cu ìndràznealà si deplin convins, I-am ràspuns:

                -Da, Doamne!..Te iubesc pentru cà esti singurul Dumnezeu adevàrat!....Am crezut cà am ràspuns bine, dar Domnul m-a intrebat:

                -Dacà m-à iubesti, de ce pàcàtuiesti?

                -Doamne ,sunt doar un om, nu sunt perfect!...Dar Domnul m-a ìntrebat:

                -De ce ìn vremuri de pace si bunàstare te ìndepàrtezi de mine? De ce numai ìn vremuri de necaz te rogi din toatà inima?..

                Cuvintele mi-au amutit pe buze. Lacrimile au ìnceput sà-mi joace ìn priviri....Iar  Domnul a continuat:

                -De ce te gandesti la Mine numai can desti la biserica?... De ce te rogi numai  la biserica?... De ce te rogi atàt de egoist?.. De ce ìmi esti necredincios?...Si lacrimile au ìnceput sà-mi curgà pe obraz.....

                -De ce ti-e rusine cu mine?..De ce nu le ìmpàrtàsesti si altora

Despre Mine?.. De ce ìn vreme de prigoanà cauti ajutor la oameni si nu alergi la Mine?..De ce cauti scuze cànd ìti dau ocazia sà vorbesti oamenilori ìn numele Meu?

                Am căutat sà ràspund, dar nu am gàsit ràspuns. Ce-as fi putut ràspunde?

                -Esti binecuvàntat  cu viatà. Te-am creat sà n-o irosesti. Te-am binecuvàntat cu talente, dar tu fugi de Mine. Ti-am daruit Biblia, dar nu te citesti ìn ea. Ti-am vorbit, dar nu m-ai ascultat. Zilnic Mi-am reànoit  bunàtàtile si ìndurarea  fatà de tine, dar ti-ai ìntors privirile de la Mine.

Ti-am trimis dintre slujitorii Mei ca sà te ìndrume, dar ai stat nepàsàtor si i-ai respins. Ti-am auzit rugàciunile si ti-am ràspuns la timpul poltrivi, nici una n-a ràmas fàrà ràspuns!.........Te-ntreb acum; MA IUBESTI TU CU ADEVARAT?

                -N-am putut ràspunde. Cum sà-I fi ràspuns? Mà coplesise rusinea! N-aveam nici o scuzà. Cu inima zdrobità si lacrimi pe obraz am murmurat:

                -Doamne iartà-mà! Nu sunt vrednic sà mà numesc copilul Tàu!

                Dar Domnul mi-a ràspuns:

                -Tu esti al Meu prin har si nu prin merit!

                -.Doamne vei continua sà mà iubesti? De ce Doamne de ce mà iubesti?

                -Te iubesc pentru cà te-am creiat. Esti copilul Meu si nu te voi pàràsi niciodatà. Cànd plàngi Mi-e milà de tine si plàng ìmpreunà cu tine. Cànd strigi de bucurie, ràd si Eu cu tine. Cànd esti descurajat, am cuvinte de incurajare pentru tine.Cànd cazi, Sunt acolo sà te ridic. Cand esti obosit, te port pe bratele Mele. Dragul Meu, Eu voi fi cu tine pàna la sfàrsitul zilelor si te voi iubi totdeauna!

                Niciodatà nu am plàns cu atàt amar. Cum putusem zdrobi cu atàta nepàsare inima lui Dumnezeu?... Incà neìncrezàtor l-am ìntrebat printer lacrimi :-Doamne, càt de mult mà iubesti?

                Domnul si-a deschis bratele, iar privirea Lui mà chema stàruitor la pieptul Lui  ìn palme i-am vàzut semnul cuielor! Si brusc am ìnteles- acceptase sà moarà ìn locul pe Calvar!

                -Domnul si Màntuitorul meu , am soptit pràbusindu-mà la picioarele Lui.

Si pentru prima datà m-am rugat cu adevàrat...

                                                                                                                                                             Amin