Mă bucur să mă cunosc

Mă bucur să mă cunosc

Autocunoașterea e un proces în care înveți ce te doboară și ce te ridică, cum îțti poți atinge potențialul maxim, distingi între bine și rău, chiar între persoanele care îți vor binele sau răul, aprofundezi relațiile interumane.

Sufletul nostru e măcinat de întrebarea "cine sunt?" Putem fi creativi, iubitori, înțelegători, curajoși, dar și pesimiști, fricoși, inhibați... Nu exită o combinați corectă/ greșită. Greul apare când vrem să privim în noi înșine ca să primim răspunsul și, evitând confruntarea, privim în jurul nostru. Oglinzile din jur au fațete multiple. E adevărat că cei din jurul nostru pot avea intenții bune care ne ajută să ieșim din impas, dar ei nu ne cunosc. Au doar o părere despre noi. Isaia ne avertizează că va veni o zi în care Domnul va scoate oglinzile (3:23), iar atunci vom fi nevoiți să privim înăuntrul nostru. Câteodată e dureros să ne recunoaștem imperfecțiunile, dar în Epistola lui Iacov găsim că dacă ascultă cineva Cuvântul și nu-l împlinește cu fapta, seamănă cu un om care își privește fața firească într-o oglindă, și, după ce s-a privit, pleacă și uită îndată cum era.

Cunoaște-te pe tine însuți - o expresie care și-a diluat mult conținutul. La nivelul emoțiilor a te cunoaște înseamnă a te simți bine cu tine, a-ți cunoaște limitările și a le respecta, a ști să gestionezi ceea ce ți se întâmplă. A recunoște amprenta care au pus-o asupra ta încercările vieții.

Privitul în interior ne ajută să ne atingem obiectivele exterioare, găsind motivația corectă pentru ele. Introspecția nu doar că îți creează o stare mentală echilibrată, dar te învață să depășești vechile blocaje spirituale, să rescrii peste vechile limitări care te împiedică să devii cine vrei tu să fii.

Obiectivul nostru ca și creștini e curățirea inimii. Dar pentru a-l atinge, trebuie să privim înăuntru spre ce e rău și murdar. Soluții la îndemână avem și azi Sîngele Domnului Isus și Apa Vie care face să crească Sămânța Cuvântului.

La început vorbeam despre ceea ce ne ridică, adică despre puterea dumnezeiască, credința care nu ne lasă să rămânem căzuți. În adâncul inimii te vezi așa cum ești, necosmetizat, fără iluziile care le vinde lumea cu oglinzile ei. Îți recunoști greșelile, slăbiciunile, rănile și nu cauți să te îndreptățești, ci să te smerești. De abia atunci începe procesul de cunoaștere, de vindecare, de ridicare, recunoscând cât de mici suntem și nevrednici de tot binele care ni L-a făcut Dumnezeu.

Opusul cunoașterii de sine este părerea de sine care ne amăgește gândurile cu iluziile ce se vând bine în ziua de azi. Vom lucra la profilul din Social Media și ne vom neglija sufletul.

Cunoașterea de sine este lucrarea Duhului Sfânt prin smerenie și prin cunoașterea lui Dumnezeu. Îndemnul lui David pentru fiul său Solomon străbate până la noi azi Cunoaște pe Dumnezeul tatălui tău și slujește-i cu toată inima și cu suflet binevoitor, căci Domnul cercetează toate inimile și pătrunde toate închipuirile și toate gândurile. 1 Cronici 28:9.

Tania Bretan