Lucrezi la chiotori?

                     Lucrezi la chiotori?

Exod 26:1-11

  ¹ "Cortul să-l faci din zece covoare de in subţire răsucit şi din materii vopsite în albastru, purpuriu şi cărămiziu; pe el să faci heruvimi lucraţi cu măiestrie.

  ² Lungimea unui covor să fie de douăzeci şi opt de coţi, iar lăţimea unui covor să fie de patru coţi; toate covoarele să aibă aceeaşi măsură.

 ³ Cinci din aceste covoare să fie prinse împreună, iar celelalte cinci covoare să fie de asemenea prinse împreună.

  ⁴ La marginea covorului cu care se sfârşeşte cea dintâi împreunare de covoare, să faci nişte cheotori albastre; tot aşa să faci şi la marginea covorului cu care se sfârşeşte a doua împreunare de covoare.

  ⁵ La cel dintâi covor să faci cincizeci de cheotori, iar la marginea covorului cu care se sfârşeşte a doua împreunare de covoare să faci tot cincizeci de cheotori. Cheotorile acestea să se potrivească unele cu altele şi să vină faţă în faţă.

  ⁶ Apoi să faci cincizeci de copci de aur, şi cu copcile acestea să prinzi covoarele unul de altul, aşa încât Cortul să alcătuiască un întreg.

  ⁷ Să mai faci nişte covoare de păr de capră, ca să slujească de acoperiş peste Cort; să faci unsprezece covoare de acestea.

   ⁸ Lungimea fiecărui covor să fie de treizeci de coţi, şi lăţimea fiecărui covor să fie de patru coţi; toate cele unsprezece covoare să aibă aceeaşi măsură.

  ⁹ Pe cinci din aceste covoare să le legi împreună deosebit, şi pe celelalte şase deosebit, iar pe al şaselea covor să-l îndoie în faţa Cortului.

  ¹⁰ Să pui apoi cincizeci de cheotori la marginea covorului cu care se sfârşeşte cea dintâi împreunare de covoare şi cincizeci de cheotori la marginea covorului cu care se sfârşeşte a doua împreunare de covoare.

11.Să faci cincizeci de copci de aramă şi să pui copcile în cheotori. Să împreunezi astfel acoperişul Cortului, aşa încât să alcătuiască un întreg.”

O credincioasă bătrâna mi-a dat un răspuns care m-a nedumerit, atunci când am întrebat-o ce mai face.

Mi-a zis: „Lucrez la chiotori”.Am întrebat-o ce chiotori, ce vrea să facă? O ştiam o femeie harnică şi credeam că face vreo draperie, sau ceva de genul ăsta, unde e nevoie de chiotori(cheotori), noi le zicem azi găici, dar nu m-am mirat că ea a zis cheotori, un cuvânt vechi, aşa vorbesc bătrânii.

Dar ea mi-a explicat că a rugat-o un tânăr să gătească mâncare pentru nişte oameni nevoiaşi.

„Şi ce legătură are asta cu cheotorile”? Am întrebat eu, mirată.

„Păi, nu ştii că la cortul făcut în pustie de evrei era nevoie de covoare , ca să-i facă acoperişul?”

„Da, şi?”

„Covoarele erau prinse cu cheotori, ca să fie unite bine, să nu intre nici apă, nici vântul, nici nisipul..

 Eu n-am lucruri valoroase să dau pentru cort, n-am aur, nici argint, nici pietre preţioase, aşa că fac cheotori, ca de-astea ştiu şi e nevoie şi de ele.

Băiatul ăsta care m-a rugat să fac mâncare, dă mai mult,că are de unde, dar pentru că eu nu am altceva, m-am oferit să fac mâncare.

Ce zici, asta nu e ca şi făcutul cheotorilor?”

Avea dreptate femeia, chiar dacă făcea ceva care nu părea important pentru lume, în  lucrarea Domnului avea importanţă, aşa cum cheotorile uneau covoarele. Cât de rău ar fi fost, dacă acoperişul cortului n-ar fi fost bine făcut!

M-am gândit  şi la mine, de câte ori am refuzat să fac ceva fără importanţă în ochii mei, dar important pentru Dumnezeu.

Cheotorile sunt nişte agăţători, la care munceşti destul de mult, mai ales dacă le faci din material textil, ori le croşetezi din aţă. Iar la cort erau necesare zece covoare şi la fiecare covor erau câte cincizeci de chiotori, deci era mult de muncă!

O treabă migăloasă... Cât de greu trebuie să le fi fost femeilor care le-au făcut, stând sub soarele arzător al pustiei, cu nisipul intrându-le in ochi! Doar norul prezenţei lui Dumnezeu le mai dăruia puţină umbră!

Poate că ceea ce facem azi, e doar o „chiotoare”pentru cortul întâlnirii, locul unde cineva se va putea întâlni cu Dumnezeu, dar merită s-o facem! Poate şi nouă ne e la fel de greu, in pustia vieţii noastre, dar să nu ne descurajăm.

La Dumnezeu orice trudă, cât de mică, făcută pentru slavă Lui, este importantă.

Doamne, ajută-mă să fac ceva pentru Tine, oricât de neimportant ar fi!

Poate e nevoie şi de tine în lucrarea Domnului, oricât de puţin ai putea face. Vrei sa lucrăm  si noi  azi  măcar la chiotori?

Ajută-ne, Doamne!